Share

Poeni, o primăvară ecologică

E dimineață, e soare în București și mașina SOR e burdușită. Avem postere, avem un panou informativ cu noi, avem o hrănitoare de dimensiuni mari, avem insigne, laptopuri și prezentări. Plecăm spre Poeni, o mică localitate din Teleorman, unde școala gimnazială ne-a invitat să le vorbim, și nu numai, elevilor despre păsările sălbatice și rolul lor în natură.

Școala Gimnazială nr.1 Poeni beneficiază de un proiect numit „O primăvară ecologică la Poeni”, proiect finanțat de OMV Petrom, iar Ovidiu și Valentin sunt cei doi SOR-iști care se vor întâlni cu copiii.

Ajungem repede la Poeni, după un scurt periplu pe autostradă și prin sate de câmpie. Stăm cu ochii după păsări, ne mai taie calea câte un vânturel în dispute cu ciorile sau coțofenele, câte un graur de pe marginea drumului. Norocul nostru, când ajungem la școală cei mici au ore. Ne pregătim materialele și facem o mică ședință tehnică alături de profesori. Ovidiu și prezentarea despre păsările care rămân la noi iarna la clasa a șasea, Vali și prezentarea despre păsările migratoare la clasa a cincea. Apoi, schimbăm între noi.

Prigorie, prigorie, prigorie

Vali a început simplu și eficient. Cu prigoriile, specia care captează imediat atenția tuturor elevilor. E prea colorată, prea frumoasă ca să nu le fure ochii și interesul. Iar de la prigorie s-a ajuns la dumbrăveancă și la gâște, la berze și pelicani, la ce înseamnă migrația, zborul planat și zborul ramat. În cealaltă sală de clasă se vorbea despre adăpători, despre mâncarea bună pentru păsări iarna și despre cum se amplasează un cuib artificial. De ce are intrarea un diametru diferit pentru specii diferite, de ce păsările mănâncă insecte, apoi fructe și apoi semințe. Ca și cum nu era de ajuns, a urmat o prezentare a Deltei, cu speciile de păsări de acolo în prim-plan. La schimbarea de clase, cei care ascultaseră informațiile despre migrație vedeau în orice pasăre colorată… o prigorie. Și au început întrebările celor mici – despre pelicani, despre pițigoi și puii lor, despre hrană, locuri de înnoptat și reprezentanții SOR au povestit cu ei încă o oră. Apoi… s-a trecut la fapte.

Pentru bună păstrare
Elevii școlii au ieșit apoi în curte pentru că aveau treabă. Prima oară a fost montată o hrănitoare de păsări. Li s-a explicat care sunt etapele și au înțeles imediat. Țărușul de fier a intrat în pământ, piciorul de lemn peste el, hrănitoarea sus, montat șuruburile și … pus semințele de floarea soarelui. Era gata. De la prima lovitură de baros la ultimul șurub, totul a fost făcut de elevi. Au trecut apoi la panoul cu speciile de păsări. Aici situația s-a repetat. Valentin Marin avea grijă doar ca picioarele de fier să fie montate simetric, cei mici au făcut tot. Panoul stă acum lângă foișorul lor, hrănitoarea în curtea școlii, le-au primit și instalat. Și sigur le vor păstra, la fel ca și insignele cu specii de păsări pe care le au acum la rever. Oricum, după această acțiune, ca un premiu pentru implicarea lor în program, cei mici au fost și în Parcul Natural Comana, să își verifice cunoștințele despre păsări pe teren.

Dacă ți-a plăcut, distribuie