Share

S-a stins Dan Munteanu

DAN MUNTEANU ( 2 iunie 1937, Cluj-Napoca - 25 februarie 2017) Personalitate remarcabilă a științei românești, membru corespondent al Academiei Române, autor și coordonator de lucrări științifice fundamentale, dr. DAN MUNTEANU a fost, după 1990, și inițiatorul unei noi orientări în ornitologia din România; de aceea el va rămâne mereu în memoria celor ce l-au cunoscut drept părintele Societății Ornitologice Române, omul care a reușit să coaguleze în jurul ideii de cunoaștere și protecție a păsărilor României nu numai ornitologi profesioniști, ci și o mulțime de simpli iubitori ai naturii.

Urmaș al unei ilustre familii românești a Clujului, acest om delicat și îndatoritor cu toți, te cucerea prin firea lui așezată de ardelean harnic și de nădejde, pe care sclipirile unui umor bonom nu-l părăseau nici în situații dificile. Calitățile sale native excepționale, educația deosebit de serioasă i-au hotărât destinul de cercetător, om al studiului și al condeiului, fără a-i atenua în nici un fel apetența pentru munca în teren, nici chiar în perioada când au apărut unele probleme de sănătate. E uimitor cum un om cu atâtea atribuții de serviciu, care cutreiera țara, fie pentru observații în rezervații, fie pentru a participa la simpozioane, comisii pentru doctorate, găsea timp să stea și la masa de lucru pentru a scrie neobosit. 

Acesta e poate îndemnul ultim pe care îl lasă tinerilor ornitologi talentați, care iubesc foarte mult munca de teren fără a mai găsi și timp să scrie lucrările atât de necesare în perioada actuală. A fost mentorul îndrăgit și respectat al multor cercetători pe care i-a încurajat și sprijinit. A cunoscut ca nimeni altul toate rezervațiile și zonele importante pentru biodiversitate din țară și a știut mereu să îmbine activitatea de cercetare cu aceea de protecție a mediului și a speciilor amenințate. 

În ultimii ani moartea a secerat nemilos aproape întreaga  veche gardă  a ornitologilor români și iată că acum i-a venit rândul și acestui  mare ornitolog. Cu Dan Munteanu putem spune că se încheie o etapă a ornitologiei postbelice tradiționale, dar să nu uităm că tot el este acela care a creat o punte între tot ce avea mai bun vechea tradiție și tendințele actuale, moderne din ornitologie. 

Am lucrat mulți ani sub conducerea sa la Societatea Ornitologică Română și știam cât de îndrăgostit a fost de Dobrogea; mai știam că, în ultima perioadă, nu făcuse decât niște călătorii protocolare prin deltă și de aceea, acum doi ani, când fusese invitat la Tulcea la o sesiune de comunicări, m-am oferit să-l duc măcar o zi cu barca prin deltă, la un ”birdwatch” adevărat. 

A acceptat și, în peregrinarea noastră prin minunatul labirint de canale și lacuri, m-am putut convinge cât de mult l-a bucurat această excursie de o zi. Parcă a întinerit! Ce încântat a fost văzând un număr așa mare de păsări. Mai ales abundența codalbilor l-a uimit, semn că protejarea speciei dădea roade. Ne-am despărțit cu promisiunea sa de a reveni în Deltă pentru o expediție mai îndelungată cu barca și chiar pentru o scurtă vizită la Tabăra Națională a SOR din Delta Dunării. 

Din păcate, altcineva, un implacabil ”luntraș”, l-a luat în barca sa și l-a trecut peste un alt fluviu, spre un țărm încețoșat. Cuvintele sunt doar umbre ce nu pot alina durerea familiei și a prietenilor ce l-au iubit, dar încearcă să recheme în amintire măcar ceva din ceea ce a fost pentru mulți dintre noi domnul Dan Munteanu.

Suntem alături de familia îndurerată.  Dumnezeu să îl odihnească!

Eugen Petrescu 

Dacă ți-a plăcut, distribuie