Share

Sanctuarul Păsărilor de la Caraorman, gata de vizitare și în 2017

Era 30 aprilie 2017 și magazinele abia mai făceau față asaltului de cumpărători de mici și carne de grătar. La un supermarket din Tulcea, un grup de patru bărbați se strecura cu coșul (plin mai mult cu produse vegetariene și legume, decât carne) spre casa de marcat. Doi angajați și doi voluntari ai SOR au suportat cu stoicism privirile critice ale celor de la coadă și au încărcat apoi portbagajul mașinii.

Testul Petrescu

– Unde sunteți mititeilor? Hai că ne grăbim, să ajungem pe lumină la Caraorman – s-a auzit la telefon vocea inconfundabilă a profesorului Eugen Petrescu. Câți sunteți, mai e loc în mașină, că mai avem de luat generatorul și încă altele?

În birourile SOR deja se vorbește de „Testul Petrescu”. Orice planuri am face aici, când e vorba să le aplicăm în Deltă, planurile trebuie să treacă de „Testul Petrescu”, adică să fie adaptabile la condițiile din teren. Eugen Petrescu cunoaște Delta și localnicii la perfecție, știe ce se poate întâmpla la un drum de câteva ore pe apă, speră la ce e mai bine, dar e pregătit pentru orice e mai rău. Așa că după ce a desființat planurile de birou, a rearanjat totul, astfel încât să fie bine. Am mai picat un test, fără să fi vrut. Nici nu mai știm cu exactitate la care din ele am trecut.

Barca SOR e mare, e făcută special să ducă bagaje și oameni, nu e o șalupă de fițe, așa că acum geme de bagaje. De la generator, la ladă frigorifică, apă potabilă și alimente, corturi și saci de dormit, motocoasă și pensule. Ocolim cu grijă plasele pescarilor de scrumbie și oprim la Maliuc. Luăm un nou set de unelte și pornim repede spre Caraorman. Avem de tăiat stuf și de refăcut platformele de cuibărit, avem de curățat mica infrastructură turistică de la Centrul de Vizitare al Sanctuarului Păsărilor și să ne asigurăm că observatorul ornitologic va rezista ploilor încă vreo câțiva ani. Îi vom face impregnarea cu soluție cerată. Doar vine 1 Mai, sărbătorim prim muncă.

Soluția în sine, are și ea povestea ei. Valentin Marin a căutat câteva zile bune pe internet o firmă de la care să cumpărăm lacurile. În Delta Dunării, lemnul trebuie să fie tratat pentru a rezista intemperiilor. Așa că aveam nevoie de un lac foarte rezistent. A ales Impregnant cerat de la Renner Italia. În sud-estul României aceste produse sunt comercializate de Timadazia Design.

Când a sunat și a spus pentru ce ne trebuie lacurile, Vali s-a trezit că primește un discount la care nu se aștepta. Mai mult, de acum încolo, la lucrările pe care le efectuăm pentru întreținerea structurilor de lemn de la Sanctuarul Păsărilor de la Caraorman avem lacurile asigurate gratuit de firma Timadazia Design. Mulțumim frumos, observatorul ornitologic și hide-ul foto arată altfel acum. 

1 Mai 

Primusul își face treaba de la prima oră – 06.00. Adrian Mitiș are 70 de ani și este voluntar SOR din 2016, când alimenta singur trei din hrănitorile SOR din parcul Herăstrău din Capitală. E iremediabil îndrăgostit de munte, a umblat toată viața prin Carpați, are povești cu oameni și locuri frumoase, iar voluntariatul e un stil de viață pentru el. A participat la plantări de arbori, la ecologizări și igienizări, a ajutat oriunde a putut. Primusul lui și cafeaua fac casă bună și aroma se simte de la sute de metri, printre trestii și nuferi. Deja nu se mai poate dormi – cucii și pupezele cântă la unison. E un prim moment de respiro, pentru că apoi începe nebunia. Întregul observator ornitologic e curățat la mână cu peria de sârmă. Nelu Codreanu e cel mai experimentat vopsitor al grupului, așa că el începe impregnarea cu soluție, iar ceilalți încă stârnesc nori de praf și vopsea veche. Toți seamănă cu niște ninja – au tricouri legate pe față și ochelarii de soare. Dar nu durează mult și e gata tot. Și observatorul e gata, și hide-ul foto fix e gata…și soluția e gata. Am reușit ce ne propusesem, așa că a urmat o masă de pește în sat, la gospodinele locale și un răgaz sub umbrar. Între timp, a sunat din nou telefonul. A doua zi, la reamenajarea platformelor de cuibărit, urma să ajungă și Eugen Petrescu. Urma un nou test, cu omul care a pus acolo platformele pentru prima dată.

2 Mai

Cafeaua e gata de la prima oră. Același primus, aceiași oameni. Și apoi se trece la acțiunea Motocoasa. Stuful cade repede, e transportat cu barca peste canal și așezat pe platformele artificiale de cuibărit ale chirelor și chirighițelor. E aproape ora 10 când se aude motorul bărcii lui Eugen Petrescu. De data asta, e mulțumit de ce vede, am trecut testul. La mustața, vorba microbiștilor, dar l-am trecut. Cum toate sunt aproape gata, avem timp de o plimbare la Pădurea Caraorman. Venim aici de câțiva ani buni, dar niciodată nu am reușit să ajungem să vedem pădurea. Și chiar am ratat. Suntem însoțiți de muscari când oprim să bem apă la Stejarul Îngenuncheat, ne uităm după păsări tot drumul, dar vedem doar vulpi. Seara este însă un spectacol aparte.

Eugen Petrescu și Adrian Mitiș fac schimb de experiență. Unul este coborât de la munte și preferă echipamentul de camping cât mai mic, cât mai ușor, să poată fi dus în spate fără dificultăți – celălalt trăiește de zeci de ani în Deltă și îi arată cum trebuie să te adaptezi la viața „în baltă”. Pe scurt – am stat câteva ore să îi ascultăm cum schimbă impresii și tot nu știm dacă Adrian Mitiș a trecut de „testul Petrescu”.

Pe 3 mai am încheiat acțiunile, am strâns bagajele și am plecat spre Tulcea. Putea începe noul sezon de turism de birdwatching, Sanctuarul Păsărilor din Caraorman era gata de vizite.

Fotografiile au fost realizate de Adrian Mitiș

Dacă ți-a plăcut, distribuie