Share

Școala Altfel cu SOR în Parcul Natural Văcărești

Ca un preambul la Ziua Pasarilor 2017, în perioada 27-31 martie, SOR a organizat ore de curs. Altfel. Pentru Școala Altfel. Am preluat elevii de la profesori și i-am dus la lecții de biologie în natură. Și unde în altă parte a Bucureștiului să fie mai bine decât în cel mai nou parc natural – Delta Văcărești.

Dimineața pe răcoare

La ora 7,00 voluntarii și angajații SOR fac joncțiunea în parcarea de la complexul Asmita. O cafea, repede, pe capota mașinilor, apoi fuga la intins de plase. Am trezit din somn un om al străzii care dormea ascuns în stuf, dar i-am dat și binețe. A plecat în treaba lui, noi în a noastră. Oricum nu mai putea dormi mult, fazanii deja trâmbițau în apropiere. Începuse concertul de păsări și în copaci, iar noi întindeam plasele ornitologice. Cei mici au venit zi de zi de la ora 9,00 – cu o pauză în ziua de joi. În ziua noastră de pauză, în Văcărești a ajuns Prințul Charles al Marii Britanii. 

Plini de rouă pe pantofi sau pe bocanci, am așteptat grupurile de copii. Luni și vineri au fost zile cu elevii de la Școala Monterra, marți au sosit cei de la clasa a cincea de la Liceul Stefan Odobleja, iar miercuri au venit elevii din clasa a noua de la Liceul Waldorf. 

Atenție! Șerpi… prietenoși

Prima parte a programului înseamnă povești, reptile și amfibieni. Toate la etajul al 17-lea din complexul Asmita, la Observatorul Parcului Natural Văcărești. Elevii au timp să vadă fotografii cu speciile de aici, apoi Vlad Cioflec îi preia. Le povestește cum a apărut parcul, istoria lui, ce era aici înainte și ce este acum. Dar pentru că Vlad este herpetolog, poveștile virează brusc spre șerpi, spre boa de nisip și spre vipere, spre gușteri și năpârci. „Nu avem specii de șarpe veninos în Parc. Aici avem șerpi prietenoși”, începe povestea lui Vlad. 

În timp ce băieții se bosumflă, fetele respiră ușurate. Unii ar vrea să vadă doar viperele, fetele ar prefera să nu vadă reptile. Dar poveștile încep să se lege, elevii ating mănușa de herpetolog, cârligele, ascultă poveștile cu șerpi, iar la coborârea din blocul turn, toți ar vrea să vadă un șarpe de apă. Nu se coboară de la Observatorul PNV până când nu se fac selfie-urile de rigoare. Imediat după ele, se caută internetul pe telefoanele mobile, se uploadează imaginile și apoi se merge în parc. Iar una din surprize este un pui de șarpe de casă. Toți vin la Vlad Cioflec și privesc de aproape reptila de care până mai devreme se temeau. Se bucură acum, iar cei mai curajoși țin șarpele în mâini, ba chiar îi dau și un pupic. V-am spus doar că șerpii sunt prietenoși. 

Ghinionistul zilei

Omul care se trezește primul este biologul Paul Țibu. Nu doar că vine mereu cu un litru de cafea proaspătă, dar întinde și strânge plase ornitologice, desface masa de inelare, aduce trusa cu el, se pregătește ca un șahist minuțios zi de zi. I se spune acum, sub formă de alint, Paul „One Bird” Țibu, pentru că are o medie de o pasăre inelată pe zi în Văcărești. Este extrem de puțin, dacă ținem cont că el inelează sute de păsări anual, dar acum este vorba despre inelări demonstrative. Luni a avut un pițigoi mare, marți a inelat o coțofană, iar miercuri un sturz cântător. 

„Dacă inelam la mine la geam cred că aveam sigur mai mult succes, nu pot să cred ce mi se întâmplă”, bombăne Paul. Până când vede că nu mai are deloc cafea în termos, iar atunci deja bombănelile devin vociferări. 

Deși nu s-ar spune, Paul are emoții când îi așteaptă pe elevi. Ar vrea să aibă mai multe păsări. Nu prea îi place să vorbească în public, dar nici nu se mai poate abține când vede câteva zeci de copii lângă el. Explică repede cum se aplică un inel pe piciorul păsărilor, la ce este bun, povestește pățanii cu păsări care l-au ciupit de degete, le măsoară, apoi le ține câteva secunde pentru a fi pozate. După care vine partea cea mai frumoasă – eliberarea. Nu le-a cerut nimeni să o facă, dar elevii aplaudă când văd cum pasărea zboară din mâna lui. 

Sfătoșii

La polul opus, plini de calm, sunt Valentin Marin și Adrian Mitiș. Primul este un psiholog care s-a specializat pe programe de educație de când lucrează la SOR. Cu o bucată de sfoară și un băț poate inventa imediat trei jocuri pentru copii. Dar zilele acestea el e cel care le arată copiilor păsările cu luneta. Îi învață ce este sharf-ul, cum se așază un trepied și mai ales cum se folosește un determinator. Le povestește despre rațe, corcodei și cormorani, despre pițigoii harnici și berzele care vin mereu la același cuib. Lângă el, cu aparatul foto de la telefon mereu pornit este Adrian Mitiș, un montaniard ajuns la a doua sau la a treia tinerețe, care a decis că vrea să fie voluntar al SOR. Toată iarna a alimentat zilnic, cu rucsacul în spate, trei din hrănitorile noastre din parcul Herăstrău. Deși are părul alb, în sânge îi curge argint viu. Nu are stare – caută să pozeze tot, dă un sfat despre cum se încalță un bocanc de teren, povestește cum mergea pe munte cu pisica în brațe și era pozat de alți montaniarzi, e un om care îți dă energie pozitivă. Cu ei, elevii discută de toate, de la păsări la munte. Iar pentru că fac echipă bună, probabil îi veți mai vedea și în alte proiecte ale noastre. (Apropo, toate fotografiile de la acest articol sunt realizate de Adrian Mitis)

Acțiunile din Școala Altfel se regăsesc, în mare parte, și de Ziua Păsărilor. Pe 1 Aprilie, mergem tot în Văcărești pentru inelări demonstrative și tururi ornitologice. oricine e binevenit. 

Dacă ți-a plăcut, distribuie