Liniile electrice fac noi victime printre pelicanii creți 
Ziua Păsărilor, un eveniment de pus în calendar 
Membri expați. Gerard Gorman, cunoscutul specialist în ciocănitori 
Concurs de desene: Pasărea anului 
Ieșiți în natură și sărbătoriți Ziua Păsărilor! 
Unde vedem papagali în România? 
Unele păsări merită un renume mai bun 
Păsările se hrănesc natural, nu cu alimente procesate 
Bujorul românesc, cel mai cunoscut bujor de la noi 
Măceșul 
Conservarea gâștelor cu gât roșu 
Conservarea șoimului dunărean în NE Bulgariei, Ungaria, România și Slovacia 
Conservarea acvilei țipătoare mici în România 
Investigarea prezenței dropiei în România 
Salvați pelicanul creț în Delta Dunării 
Uite Barza! 
Atlasul Păsărilor din București 
Monitorizarea Păsărilor Comune 
Protecția berzei albe în Lunca Dunării 
International WaterBird Count 
POIM Moldova 
POIM SUD 
ROSPA0059 Lacul Strachina 
ROSPA0052 Lacul Beibugeac 
Blahnița-Mehedinți 
Școli și grădinițe prietenoase cu natura 
Spring Alive 
Pasărea Anului 
Restore Nature 
România Prinde Aripi 
Aripi Libere 
Agricultură pentru biodiversitate 
Big Day_Marton ornitologic 
It is time! 
PETlican 
Noaptea Privighetorilor 
Păsările Clujului 
Ce pasăre este aceasta? 
Pliant Păsări din habitate acvatice 
Pliant Păsări din parcuri și grădini 
Delta Dunării 
România Sălbatică 
Insignă orhidee albină 
Insignă fluturaș de stâncă 
Insignă șoim dunărean 
Insignă șoim dunărean în zbor 
Insignă lăcustar 
Colecția de puzzle-uri educative Păsări acvatice 
Joc memory Păsări comune din parcuri și grădini 
Puzzle Păsări care se hrănesc pe malurile apelor 
Puzzle Stârci din România 
Puzzle Corcodei din România 
Sacoșă pescăraș albastru 
Sacoșă pițigoi albastru 
Cuib huhurez mic 
Cuib cucuvea 
Cuib tip B (neasamblat) Știați?
Se bat cu cântul, păsările-n săbii
31 martie 2022
Odată cu primele adieri ale primăverii și primele melodii ale sezonului, observăm o schimbare și în dinamica grupurilor de păsări. Chiar și cele care obișnuiau să petreacă iarna în grup se separă, dându-ne ocazia să auzim soliști solitari și înverșunați sau să asistăm la urmăriri dramatice prin coronament sau prin văzduh. Primăvara chiar a sosit!
Mulți dintre noi cunoaștem sau poate chiar fredonăm cu mare veselie versurile poeziei „Primăvara” scrisă de poetul Virgil Carianopol.
„E primăvară, iarăși primăvară,
Pe fiecare margini de făgaș,
Își scot strămoșii degetele-afară,
De ghiocei, de crini, de toporași.
Aruncă ziua peste tot cu vrăbii,
În codrii cucii iar au năvălit,
Se bat cu cântul, păsările-n săbii
Și glasurile-și dau la ascuțit.”
Poetul a surprins foarte bine esența acestei perioade. Care, de fapt nu e poezie, ci de-a dreptul bătălie! Bătălie pentru partener și teritoriu, pentru hrană și în final, pentru urmași numeroși și valoroși. Am mai putea adăuga că, pe lângă glasurile date la ascuțit, păsările își duc și „hainele” la curățat, împrospătat sau chiar la vopsit și exersează de zor mișcările de dans în oglinda … apelor, dacă ne gândim la speciile acvatice.
Pentru că asta se întâmplă de fapt în această perioadă, păsările nu se dau în spectacol pentru noi, cum mulți am fi tentați să credem, ci se străduie din răsputeri să își transmită mai departe genele. Această perioadă de curtare pe care noi, oamenii, o îmbrăcăm în roz și romantism, este o perioadă extrem de provocatoare și solicitantă pentru animalele sălbatice, ca să nu spunem că e de-a dreptul periculoasă. Atâta risipă de culoare, mișcare și cântec atrag atenția membrilor juriului dar, în același timp, semnalizează și prădătorilor prezența performerilor. Care nu sunt chiar în cea mai vigilentă postură, în plin act artistic, când încearcă să convingă potențialii parteneri că merită să fie aleși.
Dar pentru că acest comportament rezistă, e evident că merită efortul. Evoluția nu favorizează caracteristici care merg în detrimentul supraviețuirii. Se ajunge la extreme, dacă ne gândim la coada păunului (care nu e chiar coadă, ci penele superioare de pe spate) sau coarnele cerbului, dar nu se trece linia care nu mai permite integritatea speciei. Coarnele cerbului și penele păunului vor crește cât să îi facă cei mai dezirabili, dar nu într-atât încât animalele să nu se mai poată hrăni sau deplasa în siguranță. Faptul că aceste caractere cu potențial riscant supraviețuiesc și sunt transmise mai departe, pare o contradicție în principiile evoluției, însă există, evident, o explicație.
Principalul responsabil pentru aceste adaptări ieșite din tipar este selecția sexuală. Apariția exotică a păunului reprezintă același lucru precum cântecul extrem de elaborat al graurului. Sunt caractere duse la extrem, selectate de către femele (așa numita selecție intersexuală). De ce? Pentru că toate aceste trăsături sunt strâns legate de bunăstarea masculului, care semnalizează, pe de o parte că el e posesorul unor gene valoroase (pe care femela dorește cu tot dinadinsul să le transmită progeniturilor ei), iar pe de altă parte, arată că e în formă și capabil să ofere urmașilor un bun start în viață. Penajul exuberant și cântecul elaborat sunt doar niște dovezi ale stării de sănătate a masculului. De-a lungul generațiilor, femelele au pus presiune pe masculi și au „selectat” inconștient posesorii celor mai bune combinații genetice. La urma urmei, dacă un mascul are suficientă energie să arate senzațional și să cânte fermecător, în timp ce supraviețuiește prădătorilor, atunci cu siguranță e capabil să ofere hrana și protecția necesară femelei, în timp ce ea clocește ouăle, „îmbrăcată” într-un penaj de camuflaj, mult mai tern decât al masculului, dar mult mai sigur (fenomen numit dimorfism sexual).
Desigur, acest subiect merită un articol separat. Acum doar ne propunem să detaliem puțin câteva din manifestările selecției sexuale, vizibile ochiului nostru. Și care, chiar dacă nu ne sunt destinate, ne fac cu siguranță viața mai frumoasă și aparent mai sănătoasă.
Cântecul e probabil cea mai „vizibilă” parte a curtării, pentru noi. Este o pagină importantă din Cv-ul cântărețului, tonalitatea, durată și compoziția cântecului furnizând informații esențiale și veridice despre interpret. Urechea versată a femelei poate discerne în versurile lui vârsta și posibilitățile masculului, iar potențialii rivali își dau seama dacă are rost să lupte pentru teritoriu. Cântă predominant masculul, în special dimineața, când se presupune că aerul permite propagarea mai bună a sunetului și de regulă preferă să o facă de la înălțime sau chiar în zbor. E o muncă foarte costisitoare din punct de vedere energetic, unii cercetători punând pe seama acestui consum energetic ridicat lipsa ori slaba implicare a masculilor în creșterea puilor, asta deoarece teritoriul trebuie apărat și după ce perechea s-a format și femela s-a pus pe clocit ouăle.
Cântecul are două componente, cea moștenită și cea învățată. Procesul continuă uneori toată viața, astfel masculii maturi pot avea mai mare succes decât cei tineri, grație unui repertoriu mai bogat și experienței. Iar unele specii duc procesul de învățare la un nivel spectaculos, reușind să imite și să improvizeze remarcabil. E cazul sturzilor zeflemitori aparținând familiei Mimidae din Americi, care imită o suită de specii de păsări, insecte și amfibieni, și care zice-se că l-au făcut pe Charles Darwin să se gândească la evoluție (a observat că aceeași specie arată diferit pe diferite insule din Arhipelagul Galapagos).
Dar cu siguranță cea mai spectaculoasă urmare a selecției sexuale la păsări este penajul. Penele păsărilor sunt de o extravagantă diversitate a formelor și culorilor. Ajunge să ne gândim la culorile vii ale papagalilor, la irizațiile păsărilor colibri, la exuberanța coloristică a fazanilor sau a păunilor și desigur, la inegalabilele păsări ale paradisului. Putem avea astfel o imagine asupra puterii selecției sexuale. Exemple avem și lângă noi, nu e neapărat nevoie să plecăm în excursii exotice: pițigoiul albastru, mugurarul, grangurul, albinărelul, dumbrăveanca sau pescărașul albastru sunt câteva exemple de culoare din ograda noastră, dar lista e mult mai lungă și evident diferită, în funcție de privitor.
Desigur că unele specii nu doar au pene spectaculoase, dar le și expun în parade demne de celebrele scene de modă ale lumii. Păunul sau masculii păsărilor paradisului ne vin în minte din nou.
Ca o extensie a culorii penelor ca atracție pentru parteneri, avem și culoarea unor extremități. Ciocul mierloiului, spre exemplu, este galben puternic, datorită carotenoizilor din dietă, iar acest lucru spune femelei că nu are paraziți, este sănătos și în consecință un bun susținător de familie. Cam același lucru se observă la corbul de mare cu picioare albastre (Sula nebouxii), unde masculul își expune picioarele spre evaluare femelei (expunere urmată și de dans, spre a întări buna impresie), care aparent preferă un partener cu „pantofi de dans” cât mai viu colorați.
Dansurile nupțiale pot merge de la simple plimbări cu ciocul pe sus, penele în vânt și picioarele la vedere, cum am văzut mai sus, până la dansurile fabuloase ale păsărilor paradisului. Păsările își expun penele cele mai colorate și elaborate, precum și diferite părți ale corpului, efectuează salturi maiestuoase sau hilare (din perspectiva noastră) în aer, fac reverențe, mișcări acrobatice și uneori în sincron în aer, emit sunete caracteristice, cum ar fi clămpănitul ciocului, sau încep chiar cu o curățire temeinică a locului unde vor dansa. Toate manifestările necesită mari cantități de energie. Nu e ușor, sunt necesari ani de practică uneori, iar dacă masculii nu sunt suficient de convingători, nu se vor împerechea în acel an.
Masculul poate executa pașii de dans în fața mai multor femele sau poate încerca să convingă prin mișcările sale o singură norocoasă. Dar se poate și ca mai mulți masculi să concureze pe același ring de dans, în fața femelelor. Și deși pare pe alocuri o muncă solitară, avem și proba pe perechi, când dansul e executat de ambele păsări, mai ciudat pentru ochii noștri, cum e cazul cocorilor, sau extrem de elegant și coordonat, precum corcodeii.
În marea încercare de a convinge femelele că sunt parteneri potriviți, masculii fac apel și la calitățile lor de constructori. La unele specii simpla prezentare a materialelor de construcții pare a fi suficientă. Alți masculi, însă, trebuie să construiască nu doar un cuib, ci un mic cartier de cuiburi, dintre care, femela va alege unul, pe care probabil îl va finaliza ea, va adăuga acele ultime detalii care transformă acel cuib în „casă, dulce casă”.
Oferirea de hrană face parte și ea din campania de cucerire a partenerului. În general masculii oferă hrană femelelor, dar fac acest lucru mai mult după formarea perechii, ca întărire a legăturii proaspăt formată și a reducerii agresiunii în interiorul cuplului. Se pare că acest obicei ajută femela să își mărească rezervele energetice în perioada premergătoare depunerii ouălor, sporind șansele unei ponte reușite. Hrănirea continuă și când femela clocește deja ouăle.
Dacă perechea s-a format deja putem fi martori la întărirea legăturii dintre parteneri și prin intermediul serviciilor de igienizare reciprocă, când cei doi își curăță penajul de paraziți. Papagalii, porumbeii sau albatroșii sunt câteva dintre păsările la care putem observa acest comportament.
Artiștii noștri locali
Deși păsările paradisului nu apar la noi nici măcar accidental sau în trecere, totuși primăvara noastră e un impresar bun care ne prezintă câțiva artiști demni de luat în seamă. Așadar, vă invităm să ieșiți din casă și să vă ocupați locul la spectacolul care se desfășoară de ceva vreme în natură. Nu veți fi dezamăgiți de performanța interpreților și dansatorilor înaripați care evoluează pe scenele patriei.
Pentru cei sensibili la cântece melodioase privighetorile, silviile și sturzi sunt cu siguranță prima recomandare. Trilurile variate, susurate, fluierate, ondulate, care se aud dimineața și seara sunt un regal muzical pe care mulți dintre noi îl așteptăm. Și nu e de mirare că aceste păsări ne-au inspirat muzica din cele mai vechi timpuri. Profităm de ocazie și vă invităm la un alt fel de spectacol – la „Noaptea Privighetorilor”, evenimentul pe care SOR îl organizează în fiecare an, din dorința de a scoate publicul în natură să savureze duetul dintre păsări și muzicieni.
Cei cărora le plac rebusurile și ghicitorile de tot felul, pot foarte bine să treacă la ediția în aer liber. Nu e întotdeauna ușor să identifici cântărețul, chiar dacă cunoști melodia, deoarece nu e sigur cine o interpretează. Graurul, gaița și lăcarul de mlaștină sunt cei mai buni imitatori de la noi când vine vorba de cântec. Și pe lângă notele proprii, miorlăieli, sirene și alte sunete împrumutate de la noi, și-au însușit cântece de la zeci sau sute de alte păsări. Aparent nu au auzit decât vag de drepturi de autor și plagiate, sau au considerat că merită oprobiul uman, câtă vreme în lumea păsărească acest obicei le aduce partenera dorită.
Nu sunt uitați nici iubitorii de dans, oferta fiind variată și aici. Puteți opta pentru dansul în perechi executat cu mare eleganță de corcodelul mare. Cei doi parteneri execută un sincron spectaculos, care include mișcări coordonate ale capetelor, schimb de vegetație acvatică și se termină apoteotic cu „mersul” pe apă, aripă la aripă, dacă păstrăm corespondența.
Și cei care preferă dansurile ansamblurilor feciorești pot răsufla ușurați. Rotitul la cocoșul de munte și de mesteacăn este un spectacol fabulos, executat de masculii acestor specii la scenă deschisă. Rotitul cu cozile deschise în evantai și salturile de câțiva metri înălțime, fac călușarii să pară niște amatori. E drept, e pentru fanii mai împătimiți, deoarece vizionarea presupune urcatul pe munte la ore nepermis de matinale, temperaturi asociate cu berea bună, camuflaj sau târâș pe burtă. Toate soldate de multe ori cu un spectacol anulat, fără explicații din partea artiștilor.
Dacă vă place show-ul aviatic puteți scruta înaltul cerului pentru a vă delecta cu dansul aerian acrobatic și sincron al corbilor, cu „aplauzele” aripilor viesparului sau pentru a tremura de emoție la vederea ritualului de împerechere a acvilelor, care se prind de gheare și se rotesc în spirale din ce în ce mai rapide, în cădere către sol.
Pentru gurmanzi recomandăm episodul „Prigoria, măcăleandrul și chira”, toate specii la care oferirea de hrană partenerului e una din părțile cheie ale curtării. Avertizăm doar privitorii că meniul e bogat în proteine animale! Libelulele, albinele, râmele și peștii sunt câteva dintre ingredientele cu care masculii speră să cucerească … inima partenerelor. Aparent, însă, și păsările au aflat că dragostea trece prin stomac.
Dar, cu siguranță și o simplă plimbare prin parc sau o privire mai atentă pe fereastră ne poate dezvălui frenezia de care e cuprinsă zilele acestea lumea păsărească. E primăvară, iarăși primăvară!
Noutati
Pactul Verde european nu a fost deraiat, dar Parlamentul European a votat o Lege pentru Refacerea Naturii slăbită
Victoria de astăzi a NATURII a avut un cost foarte mare - pentru a ajunge la un compromis, parlamentarii europeni au sacrificat multe obligații și ținte critice, ajungând la o poziție substanțial mai slabă decât propunerea inițială a Comisiei.
Proiecte
Uite Barza!
Recensământul cuiburilor de berze este un efort de a cunoaște situația berzelor albe în România. Primul pas pentru a le ajutaeste de să știm câte perechi cuibăresc și care este numărul puilor. Colectarea datelor se face cu ajutorul unei aplicații de smartphone care a fost creată special pentru acest proiect, cu ajutorul ENEL România. Pe termen lung, dorim ca această aplicație să fie folosită de cât mai multă lume pentru recenzarea cuiburilor de berze, astfel încât în timp să devină instrumentul de bază pentru colectarea datelor privind cuibăritul acestei specii în România. Aplicația este simplă, dar acuratețea datelor este esențială.
