Olimpicii SOR 
Păsările lunii iunie – Muscarii 
Zece ani de magie: Noaptea Privighetorilor revine într-o ediție aniversară 
Punctul de vedere al SOR privind modificarea statutului cormoranului mare în Legea Vânătorii 
Convocare Adunarea Generală a membrilor asociați 2023 
Bujorul românesc, cel mai cunoscut bujor de la noi 
Măceșul 
Și păsările își schimbă cartea de identitate 
Mărul 
Mamele au și aripi, solzi sau gheare, nu doar brațe iubitoare 
It is time! 
POIM Moldova 
POIM SUD 
Uite Barza! 
România Prinde Aripi 
PETlican 
Aripi Libere 
Păsările Clujului 
Elaborarea Planului de Management al Ariei de Protecție Specială Avifaunistică ROSPA0059 Lacul Strachina 
Salvează Delta! Scrie viitorul! 
Delta Dunării 
România Sălbatică 
Atlasul Păsărilor Clujului – limba maghiară 
Atlasul Păsărilor Clujului 
Cine trăiește în pădure? 
Insignă fluturele auriu 
Insignă fluture albăstrelul argintiu 
Insignă fluture gălbiorul migrator 
Insignă fluturele alb al verzei 
Insignă caracatiță 
Hrănitoare mare de lemn cu rezervor alimentare 
Cuib huhurez mic 
Cuib cucuvea 
Cuib ciocănitoare 
Cuib A tego Știați?
Și păsările își schimbă cartea de identitate
28 martie 2023
În sfârșit ai reușit să memorezi adresa unde locuiești, noul cod poștal, seria și numărul de la cartea de identitate sau de la buletin. Tocmai atunci autoritățile decid că trebuie schimbat numele străzii, și astfel, obligatoriu, toate actele. Pare familiar? Să știți că și păsările sălbatice trec prin astfel de momente.
Spre deosebire de oameni, păsările nu își schimbă adresa, dar unele dintre ele trebuie să se obișnuiască cu un nou … nume. Și asta, din cauza noastră, evident.
Se întâmplă așa deoarece acum nu mai folosim metoda tradițională a clasificării, cea bazată pe aspecte morfologice și comportamentale, cum știm de la Carl von Linné, părintele taxonomiei. În domeniul acesta a intervenit știința de ultimă oră, genetica și microbiologia. În loc să ne uităm la viețuitoare în ochii lor, ne uităm în celulele lor. Iar această nouă practică, în mod surprinzător, a furnizat multe surprize în ceea ce privește relațiile de rudenie între diferitele grupe de organisme, inclusiv la păsări. Cu alte cuvinte, specii pe care le credeam înrudite deoarece se asemănau fizic, s-au dovedit a fi mai degrabă rude îndepărtate, iar asemănarea, datorată convergenței evolutive. Astfel, pe baze genetice, periodic speciile sunt redenumite conform noilor descoperiri și încadrări taxonomice.
V-am vorbit deja de cazul pițigoiului codat (Aegithalos caudatus), care, în pofida numelui, în fapt este mai înrudit cu pitulicile și mai îndepărtat pe scara evoluției de pițigoii „adevărați”. El are acum propria lui familie, Aegithalidae. Familia Paridae a mai pierdut prin analize genetice încă doi membri prezenți și la noi: boicușul, mutat acum în familia Remizidae și pițigoiul de stuf, aparținând familiei Panuridae.
Familia sturzilor a pierdut și ea membri pe mâna științei moderne. În larga familie Turdidae erau până nu de mult și pietrari, codroși, măcălendri, mărăcinari, privighetori. Acum aceste excelente păsări cântătoare sunt considerate membre ale familiei Muscicapidae, rude cu muscarii.
Dar astfel de lucruri se întâmplă și la case, pardon, clase mai mari. Mai precis la nivel de ordin. Cel mai celebru este cazul clasic al răpitoarelor de zi, grupate toate în ordinul Falconiformelor. Studiile au arătat că, de fapt, șoimii sunt foarte îndepărtați de restul răpitoarelor diurne, vulturi, acvile, ereți, ulii, șorecari. În consecință, toate aceste specii au fost mutate într-un ordin nou Accipitriforme, șoimii fiind singurii care au rămas în ordinul Falconiforme. Surpriză a fost descoperirea că șoimii sunt mai degrabă înrudiți cu papagalii și mai apropiați de păsările cântătoare (ordinul Paseriforme), decât de restul răpitoarelor de zi.
De departe cea mai frecventă modificare în lumea taxonomiei e ridicarea subspeciilor la nivel de specii. Grupuri care erau considerate în trecut subspecii ale unei specii mai largi, ajung să fie considerate specii de sine stătătoare. Pitulicea mică siberiană (Phylloscopus tristis) este considerată acum specie de sine stătătoare, însă nu cu mult timp în urmă era considerată doar o subspecie a pitulicei mici (Phylloscopus collybita tristis). Dar, nu este totul chiar atât de simplu. După cum poate unii ați observat, veți găsi specia sub ambele denumiri. Aceasta se întâmplă deoarece nu este un consens general în lumea ornitologiei. Unii ornitologi consideră că dovezile sunt insuficiente și în consecință o consideră tot subspecie a pitulicei mici.
SOR urmărește taxonomia oficială a BirdLife International, una dintre cele două mari abordări taxonomice, alături de cea a IOU (The International Ornithologists’ Union).
Text: Teodora Domșa
Noutati
Rezultatele concursului de desene: Explorând diversitatea cuiburilor de păsări
La începutul lunii aprilie, am lansat tradiționalul concurs de desene organizat de SOR în fiecare primăvară. Tema acestui an a fost - Diversitatea cuiburilor la păsările din România. Concursul s-a desfășurat în perioada 1 - 30 aprilie.
Proiecte
Adu cântecul acasă
De la sunet la muzică De ce cântă păsările? Când vorbim despre cântecele păsărilor, nu ne putem referi doar la „voce”. Este vorba despre un cor considerabil, cu sunete complexe, de fapt este un limbaj în sine. Ciripitul repetat al vrabiei, strigătele lente și sacadate ale unei ciocănitori, trilurile neîntrerupte ale ciocârliilor – fiecare sunet […]
