Creștem mari, frumoși, năstrușnici … patruzeci de copii în fiecare vară. Grow Wild 2024 
Școli și Grădinițe Prietenoase cu Natura, ediția VIII 2023-2024 
De la vântureii roșii la șoimii dunăreni în peste 20.000 de cadre 
Atlasul păsărilor din București – patru specii noi în avifauna capitalei 
Ziua Rujului – inspirație, penaje și machiaje 
Unde vedem papagali în România? 
Unele păsări merită un renume mai bun 
Păsările se hrănesc natural, nu cu alimente procesate 
Bujorul românesc, cel mai cunoscut bujor de la noi 
Conservarea gâștelor cu gât roșu 
Conservarea șoimului dunărean în NE Bulgariei, Ungaria, România și Slovacia 
Conservarea acvilei țipătoare mici în România 
Investigarea prezenței dropiei în România 
Salvați pelicanul creț în Delta Dunării 
Uite Barza! 
Atlasul Păsărilor din București 
Monitorizarea Păsărilor Comune 
Protecția berzei albe în Lunca Dunării 
International WaterBird Count 
POIM Moldova 
POIM SUD 
ROSPA0059 Lacul Strachina 
ROSPA0052 Lacul Beibugeac 
Blahnița-Mehedinți 
Școli și grădinițe prietenoase cu natura 
Spring Alive 
Pasărea Anului 
Restore Nature 
România Prinde Aripi 
Aripi Libere 
Agricultură pentru biodiversitate 
Big Day_Maraton ornitologic 
It is time! 
PETlican 
Noaptea Privighetorilor 
Păsările Clujului 
Ce floare este aceasta? 
Animale din Africa și sunetele lor 
Ce pasăre este aceasta? 
Pliant Păsări din habitate acvatice 
Pliant Păsări din parcuri și grădini 
Insignă orhidee albină 
Insignă fluturaș de stâncă 
Insignă șoim dunărean 
Insignă șoim dunărean în zbor 
Insignă lăcustar 
Colecția de puzzle-uri educative Păsări acvatice 
Joc memory Găsește perechea 
Joc memory Păsări comune din parcuri și grădini 
Puzzle Păsări care se hrănesc pe malurile apelor 
Puzzle Stârci din România 
Sacoșă prigorie în zbor 
Sacoșă pescăraș albastru 
Cuib huhurez mic 
Cuib cucuvea 
Cuib tip B (neasamblat) Știri
Șorecarul încălțat, un oaspete de iarnă
22 decembrie 2015
Şorecarul încălţat este o pasăre răpitoare de zi din familia Accipitridae, din care mai fac parte şi ulii, găile, ereţii, vulturii etc. Este un migrator de scurt parcurs cu o distribuţie Holarctică (prezent în părţile nordice ale Americii de Nord şi Eurasiei), care părăseşte locurile sale de cuibărire pe durata iernii.
În ţara noastră, şorecarul încălţat este o pasăre oaspete de iarnă, putând fi observat din luna noiembrie şi până în martie, iar sosirea sa coincide, de obicei, cu răcirea accentuată a vremii.
Pasărea are o lungime de 50-60 cm, cântăreşte până la 1,3 kg (femelele puţin mai mari decât masculii) şi are o anvergură a aripilor de până la 1,5 m, este ceva mai mare decât ruda sa apropiată, şorecarul comun (50-55 cm, 1,2 kg, 1,3 m). Şorecarul încălţat se caracterizează prin corp destul de masiv (caracteristică adesea accentuată de obieciul păsării de a-şi înfoia penajul), capul şi pieptul acoperit cu un penaj deschis la culoare, partea internă a aripilor cu o pată neagră la încheietura lor, abdomenul şi spatele de culoare brun-închisă, coada albă cu o bară terminală neagră, picioarele acoperite până la rădăcina degetelor de pene albicioase (spre deosebire de şorecarul comun, la care ele nu sunt acoperite de penaj), o adaptare la condiţiile unui climat aspru.
De altfel, numele ştiinţific al speciei (lagopus) semnifică picior de iepure. Coloraţia penajului este destul de variabilă, se întâlnesc indivizi de culoare mai deschisă, dar şi păsări la care acesta este mai brun și poate fi confundat cu şorecarul comun (Buteo buteo).
Se estimează că la nivel global specia este reprezentată de cel puţin 500.000 de indivizi, însă efectivul populaţiei clocitoare europene este relativ mic (mai puţin de 79.000 de perechi), aceasta fiind concentrată în ţările scandinave (Norvegia-10.000 perechi, Suedia-5.000 perechi şi Finlanda-4.000 perechi). Rusia, o ţară care se întinde pe două continente şi al cărei cadru natural oferă zone vaste de cuibărit pentru această pasăre, concentrează până la 60.000 de perechi de şorecari încălţaţi.
La noi în ţară, recensămintele periodice efectuate de către membrii Societăţii Ornitologice Române între anii 1999-2000 au evidenţiat o populaţie de iarnă a cărei mărime a variat, efectivul fiind cuprins între 500-2000 de indivizi, mult în urma Ucrainei (13.000-230.000) şi a Poloniei (50.000-100.000).
Şorecarul încălţat are perioada de reproducere în perioada caldă a anului (mai-august) și își alege ca locuri de amplasare a cuibului zone de stâncărie, arbori înalţi, însă uneori cuibăreşte chiar şi pe sol (în partea nordică a tundrei). La construirea cuibului participă ambii parteneri, însă diferenţiat: masculul transportă materialele de construcţie (crengi, iarbă, pene, fire de păr) în timp ce femela asigură construcţia efectivă. Ponta constă în 2-7 ouă de culoare albă, pătate cu maro. Clocirea este realizată de către femelă, în timp ce masculul vânează şi aduce hrana la cuib.
Eclozarea puilor are loc după o lună, iar primul zbor al acestora se face cam după o lună şi jumătate. După eclozare, femela se alătură masculului la vânătoare, în vederea creşterii cantităţii de hrană necesare dezvoltării puilor. Puii devin indenpendenţi la o lună după ce părăsec cuibul.
Rozătoarele (lemingi, şoareci) constituie hrana de bază a acestei păsări, care îşi amplasează de obicei cuibul în locurile în care densitatea lor este mare; uneori consumă iepuri, dar şi păsări. Strategia de vânătoare diferă în funcţie de zona de cuibărire şi de iernare, efortul depus în căutarea şi capturarea prăzii fiind mai mare atunci când păsările se află în zonele în care clocesc.
În schimb, în zonele în care iernează, şorecarii încălţaţi petrec o mare parte din timpul zilei ducând un mod de viaţă pasiv, stau pe stâlpi sau în arbori, observă şi localizează prada la nivelul solului. În acest caz, ei adoptă o strategie de conservare a resurselor energetice, reduc frecvenţa zborurilor şi căutarea activă a hranei.
La noi în ţară, pasărea poate fi observată cel mai frecvent în terenuri deschise, pândind prada de la înălţimea stâlpilor şi arborilor.
Întrucât se hrăneşte cu rozătoare din terenuri agricole, şorecarul încălţat contribuie la controlul populaţiilor acestor animale și are un rol important în lanţurile trofice din agro-ecosisteme.
Specia este protejată în România, nu sunt permise vânarea, uciderea sau capturarea.
Marcel CIOBANU
Noutati
Pactul Verde european nu a fost deraiat, dar Parlamentul European a votat o Lege pentru Refacerea Naturii slăbită
Victoria de astăzi a NATURII a avut un cost foarte mare - pentru a ajunge la un compromis, parlamentarii europeni au sacrificat multe obligații și ținte critice, ajungând la o poziție substanțial mai slabă decât propunerea inițială a Comisiei.
Proiecte
Uite Barza!
Recensământul cuiburilor de berze este un efort de a cunoaște situația berzelor albe în România. Primul pas pentru a le ajutaeste de să știm câte perechi cuibăresc și care este numărul puilor. Colectarea datelor se face cu ajutorul unei aplicații de smartphone care a fost creată special pentru acest proiect, cu ajutorul ENEL România. Pe termen lung, dorim ca această aplicație să fie folosită de cât mai multă lume pentru recenzarea cuiburilor de berze, astfel încât în timp să devină instrumentul de bază pentru colectarea datelor privind cuibăritul acestei specii în România. Aplicația este simplă, dar acuratețea datelor este esențială.
