Share

Știri

Sub semnul codroșului

28 iulie 2022

E vară, vremea vacanței și a concediilor. Dar asta nu ne-a făcut să luăm pauză de la educația pentru natură. Am adunat câteva zeci de juniori dornici de explorat și am început a treia ediție a Școlii de vară SOR Grow Wild. La care au participat și câțiva juvenili de codroș. Dar nu codroș de meteo, ci codroș de munte, după cum era de așteptat, dată fiind locația și perioada.

Deși am promis la finalul anului 2019 că revenim în 2020, nu ne-am ținut de cuvânt. Nu că nu am fi vrut, dar pandemia de Covid-19 a schimbat regulile jocului. Dar jocul și joaca ne-au lipsit mult în cei doi ani de pauză, așa că anul acesta nu am mai lipsit de pe teren. Ne-am întors în același loc drag nouă, Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”. În aceeași lună, iulie. Cu aceeași structură, 2 serii de câte 5 zile, cu câte 19 copii fiecare.

Ediția de anul acesta s-a desfășurat sub semnul codroșului. Deși veți fi tentați să vă gândiți la vremea caniculară, care mai ales în ultima săptămână ne-a cam pus rezistența la testare, cel sub umbra căruia am derulat activitățile a fost codroșul ornitologic, codroșul de munte, mai exact. 😊 Micuța pasăre cântătoare ne-a încântat privirea zilnic. Uneori, puii de anul acesta, mai curajoși în inocența lor, au participat chiar la lecțiile noastre (la cele mai silențioase, evident), stând cuminți și curioși pe „pervazul” foișorului. Desigur, veverița a încercat din nou să fure spectacolul, sărind din creangă în creangă și abătând asupra noastră o ploaie de mere și pere, de la înălțime. Am rezistat eroic!

A fost greu, dar și frumos, ca orice activitate în care sunt implicați copiii. Dar și recompensele sunt pe măsură! Dacă tot veni vorba de implicare, încă din zilele de înscriere am avut parte de un moment emoționant, dar care ne-a arătat că am avut o idee bună cu această școală de vară. Anul acesta am avut voluntari aparte. Pe lângă studenții noștri îndrăgostiți de natură sau de copii, am avut alături de noi o fostă participantă la ambele școli de vară de până acum, care nu s-a mai calificat la categoria de vârstă, dar s-a potrivit perfect în rolul de voluntară. De asemenea, un membru junior SOR, ne-a ajutat să arătăm copiilor că pasiunea pentru natură poate rămâne vie și după ce crești mai mare. Iar noi sperăm ca Tincuța și Tudor, proapăt admiși la liceu, să păstreze această pasiune și să inspire și alți colegi.

Dar cum a decurs anul acesta activitatea pe ulițele copilăriei?

  • Am făcut ce știm mai bine: am vorbit despre păsări, am observat păsări, am jucat la greu Memory și Bingo cu păsări, le-am construit cuiburi și le-am pictat pe plase.
  • Am prins insecte și le-am admirat, desenat, iar pe unele chiar le-am și identificat.
  • Am avut curajul, cu toții, să atingem reptilele și să vedem că nu au chiar atât de rece sângele, pe cât se spune.
  • Am aflat lucruri interesante despre plantele din zonă și l-am vizitat pe Robi, cel mai bătrân stejar din zona Clujului.
  • Am hrănit calul și măgărușul și anul acesta. 
  • Am fost la înălțime, că doar are parcul arbori, dar și la adâncime, că doar și tunelele secrete și răcoroase au descoperitorii lor.
  • Am avut parte de joacă, energie debordantă și de sute de întrebări, unele punându-ne la grea încercare.
  • Am savurat prânzul și gustările cu o poftă cum doar activitatea în aer liber ți-o poate da.
  • Ne-am promis că la anul va fi mai bine și poate și mai mult.

De ce ne place Grow Wild?

V-am tot spus că nouă ne place școala de vară. Le place și copiilor și părinților, fapt ușor de observat din prezența (aproape) zilnică a copiilor, despărțirea grea și plină de promisiunea revederii, revenirea copiilor în ani succesivi sau chiar săptămâni succesive alături de noi. De ce credem noi că e o reușită?

– Pentru că se desfășoară într-un cadru natural și chiar dacă e greu să stai 8 ore în aer liber, copiilor le place.
– Copiii iubesc libertatea de mișcare și posibilitățile de joacă oferite de spațiul generos al parcului.
– Contactul direct cu elementele naturale este mult mai antrenant și ne ajută să stimulăm interesul și să transmitem pasiunea noastră pentru natură.
– Durata de cinci zile ne apropie de copii mai mult decât un eveniment de câteva ore sau de o zi; astfel, se creează relații mai puternice, care se pot menține în timp.

Ce am învățat (și) anul acesta?

E vacanță, copiilor le place să se joace. E evident, dar uneori ne luăm prea în serios, noi, educatorii, și uităm acest lucru esențial.

Copiii sunt interesați de natură și își pun întrebări pertinente despre lipsa de reacție a adulților în ceea ce privește protecția naturii și bunul mers al planetei.

Experiențele senzoriale au un impact foarte mare asupra juniorilor noștri. Atingerea unui animal sălbatic sau domestic, a scoarței arborilor, căutarea colțului răcoros sau băile cu apă (mai mult sau mai puțin permise) într-o zi caniculară, toate sunt „metode” de predare pe care copiii le asimilează foarte ușor.

Nu în ultimul rând, am observat nevoia unui timp de joacă nestructurat. Joaca liberă, în care copiii să își stabilească reguli și ierarhii, să negocieze sau să rezolve singuri conflictele create, este ceva ce lipsește aproape cu desăvârșire în zilele noastre. Astfel, credem că aceasta va fi marea provocare pentru anul viitor, strecurarea printre activitățile noastre și a momentelor libere, care, legate între ele pe parcursul celor 5 zile, să ajute micii naturaliști și pe partea de relaționare.

Așadar, planul este ca și ediția a patra să se desfășoare tot sub semnul codroșului, țicleanului, pițigoilor mari și albaștri, ciocănitorilor pestrițe mari și mici, al ghionoaielor și veverițelor din muzeu, cu cete de copii veseli și curajoși. Și cu educatori pregătiți pentru zile lungi, dar tare frumoase!

Ca de fiecare dată, avem o listă lungă de mulțumiri de adresat. Domnul Tudor Sălăgean, Director al Muzeului Etnografic al Transilvaniei și angajații Parcului Etnografic Național „Romulus Vuia” ne fac să ne simțim întotdeauna acasă. Colaboratorii ne ajută să prezentăm perspective diferite copiilor, le mulțumim pentru asta și pentru că astfel învățăm lucruri noi – Cristina Craioveanu, Dana Peca, Tavi Craioveanu, Mátis Attila. Fără voluntari ne-ar fi mult prea greu să facem față energiei atâtor copii: Tincuța Muntean, Miruna Dobrotă, Olga Iova, Roxana Toncean, Alexandra Gligor, Bianca Marc și Valentin Bădițoiu, Tudor Neag. În această ediție din partea SOR au evoluat Kinga Cîmpan, Dora Domșa, Mihaela Simion, Cristi Domșa și Zoltán Benkő. Iar energia o primim, ca de fiecare dată, (și) de la tanti Moni de la Restaurantul Fabriq.

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter

Homepage


Contact


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Munca noastră

Știri

Arii protejate

Comunități

Educație

Natura de lângă noi

Specii vulnerabile

Specii comune


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România

SOCIETATEA ORNITOLOGICĂ ROMÂNĂ, CIF RO5272804, București, Sector 2, int. Călușei 12