Share

Tabăra ecologică la Strachina

Zeci de copii au participat la Tabăra Ecologică Lacul Strachina, acțiune a proiectului “Elaborarea Planului de Management al Ariei de Protecție Specială Avifaunistica ROSPA0059 Lacul Strachina”.

Au fost elevii de la școlile gimnaziale din apropierea lacului, cei cărora le va reveni peste ani responsabilitatea pentru protejarea unei zone extrem de importante pentru păsări.

În fiecare dimineață, cei mici erau preluați de autocarul în care îi aranja profesoară Carolina Petre, membru al echipei proiectului. De fapt, tabăra organizată de SOR prin intermediul Asociației Respiro a fost, în totalitate, o mare ora de biologie. De dată această, însă, nu s-a mai discutat despre sistemul respirator și despre cel muscular, ci s-a discutat despre principalele habitate și specii din aria naturală protejată.

Riparian – adică de luncă
Prima întâlnire a elevilor cu experii din proiect a fost cea în care au avut ocazia să afle ce fel de habitate se află în zonă și care este rolul lor. Invitați au fost Matis Attila și Krisztina Havadtoi, experții în habitate din cadrul proiectului implementat de Societatea Ornitologică Română. Cei doi sunt firi aproape diametral opuse. Când Matis este expansiv și comunică, ea tace. Iar când Matis nu își găsește cuvintele, Krisztina devine centrul atenției. Cel mai greu a fost începutul, adică momentul în care experții au încercat să găsească un numitor comun și un limbaj specific elevilor din tabără.

“Acestea sunt vestigii ale unor păduri ripariene” – și-a început pledoaria Matis Attila, dar s-a oprit imediat. Câteva zeci de perechi de ochi îl priveau cu nedumerire. Toți așteptau și o explicație, care întârzia să apară. “Aici vedeți ultimele rămășițe ale unor păduri de luncă”, a spus Krisztina și a preluat ea discursul. După alte cinci minute, elevii cereau explicații de la Matis. Au format apoi echipe și s-au întrecut în recunoașterea de habitate, în funcție de semnele prezentate de cei doi experți. Matis transpirase mai ceva decât în urmă cu un an, când căutase și găsise o nouă specie de plantă pentru flora României. Dar a avut doar cuvinte de laudă la adresa copiilor care l-au întrebuințat serios.

Lunetiștii din Strachina
Nu, nu a tras nimeni cu arma cu lunetă în această tabără. În schimb, cu ajutorul experților de la SOR, cei mici au învățat să se folosească de instrumentele optice pe care le folosesc ornitologii: binoclul și luneta. La binoclu a fost mai greu, mai ales când păsările erau în zbor, iar copiilor le scăpau imediat din vedere. Dar ușor-ușor s-au obișnuit cu el și apoi au trecut la categoria avansați: observarea păsărilor cu ajutorul lunetei. După ce s-au încheiat comentariile de genul “Mamaaaa, de aici văd și casa lui Ionuț”, a fost bătaie pe lunete.

S-au făcut cozi, s-au admirat păsările, iar apoi a început partea cea mai grea: determinarea lor. Elevii puteau spune că au văzut o rață, o rață sălbatică, dar încă nu știau denumirile fiecărei specii. Aici a fost oportun ghidul editat în cadrul acestui proiect, ghid care le prezintă speciile de păsări cu fotografie, desen, denumire populară și denumire științifică, dar și cu amănunte despre modul de hrănire, cuibărit și alte caracteristici. Cu ghidul între ei, cei mici se certau pe speciile observate și solicitau sprijinul profesorilor doar când aveau o dilema din care chiar simțeau că nu se mai poate ieși. Lecțiile le-au prins bine abia când s-a ajuns la partea de inelare a păsărilor, inelări demonstrative organizate cu ajutorul experților din cadrul proiectului.

Ioana, Anamaria și Maya – vedete incontestabile
Când s-a oprit mașina de teren lângă locul de masă, cei mici nu știau că urma să apară cele trei vedete ale următoarelor două zile. Prima prezența pe care au simțit-o a fost Maya, cățelușa expertului Ioana Damoc. Bracul german a fost cel mai răsfățat membru al taberei: i se întindeau chiftele, bucăți de pâine și alte bunătăți, doar-doar se va stabili la o masă cu micii biologi de la Strachina. Elevii au copleșit-o pe Maya, care ajunsese să se refugieze apoi la picioarele stăpânei. Pauza a durat puțin pentru că experții au plecat să inspecteze zonele în care puteau amplasa plasele ornitologice. A două zi, dis de dimineață, elevii au fost prezenți în teren să asiste la inelarile demonstrative. După zile în care au văzut păsările doar de la depărtare, era o plăcere să le vădă de aproape.

Inițial, s-a decis că toți să stea la circa doi metri distanță de masă unde Ioana Damoc inela păsări și Anamaria Lazăr marca mamiferele mici. Perimetrul nu a rezistat decât cinci minute. Un pas mic, un pas mare, încă un pas și elevii erau la numai 30 de centimetri distanță de cei doi botgrosi și o silvie care intraseră în plasa ornitologică și care își primeau inelele. Au văzut cum sunt măsurate păsările, cântărite, li s-a explicat ce rost au aceste măsurători și de ce sunt inelate. Când Ioana credea că a epuizat informațiile pentru ei, se ridică ușor câte o mână, ca la școală, și imediat mai apărea o întrebare.

Până când a venit rândul expertului Anamaria Lazăr care le-a explicat de ce sunt importante mamiferele mici caindicator pentru sănătatea mediului, ce legături există între ele și păsări. La fel ca și Ioana, Anamaria a exemplificat totul cu un șoarece de câmp, prins în capcane, în prealabil. Din nou exclamații despre cât este de frumos animalul și iar o aglomerație incredibilă la masă. Dar nu doar cei mici au fost aproape de experți, ci și reprezentanții presei locale, care au aflat de pe pagină de Facebook a SOR ce se întâmplă la Strachina și au venit să realizeze reportaje despre toate acțiunile.

Final. Sau nu…
Despărțirea de copii și de experți a fost destul de grea. Se termină și tabăra, dar se termină și o perioada în care experții SOR au încercat să le arate celor mici că joaca și știință se îmbină armonios. Între o discuție despre importanța păsărilor, despre micile detalii care le fac speciale și o tură de păsărit incăpuseră și reprize de tir cu arcul, ateliere de pictură și desen și școală de noduri.

“Personal, mi-a plăcut să văd că s-au împrietenit copii de la școli diferite, din localități diferite. Lor le-a plăcut să fie cu noi în natură, abia așteptau fiecare zi și ne întrebau mereu ce le-am pregătit pentru mâine. Am apreciat că sunt elevi descurcăreți și educați. Dar nu doar cei mici au merite: îi mulțumesc expertului SOR Teodor Petre, cadru didactic ialomițean, care a fost sufletul acestei tabere. Este un mentor pentru elevi, este un ornitolog care are mereu ceva inedit de împărtășit cu ei, un om care a dat un farmec aparte acestei acțiuni”, a spus la final de tabăra managerul de proiect Mirela Gavrilă.

După ultimul prânz din tabăra, fiecare copil a fost chemat să își primească diplomă de participare, iar cei mai buni dintre ei, la diverse discipline, au primit recunoașterea experților prin diplome speciale, de merit. Cu câțiva dintre cei mici, experții și staff-ul SOR s-au revăzut în scurt timp, la acțiunea de ecologizare de pe malul Lacului Strachină.

Dacă ți-a plăcut, distribuie
Livrarea produselor o vom face între două și șapte zile lucrătoare de la înregistrarea comenzii.
+