Share

Tânărul, lopătarul și o mare pasiune

Are 18 ani și o mare pasiune - păsările sălbatice. Andrei Cotoară, elev în ultimul an de liceu, este deja un păsărar cu experiență. Membru SOR din 2017, voluntar la evenimentele noastre cu public din 2019, unde a fost unul din ghizi pentru tururile ornitologice, participant la Expediția SOR din Deltă în același an, dar și la programele de monitorizare în vederea conservării speciilor de păsări sălbatice, Andrei a înregistrat până acum peste 17.000 de observații în Ornitodata, baza de date a Societății Ornitologice Române.

La una din recentele deplasări pe teren a avut parte de o mare surpriză. Despre acestă întâmplare, dar și despre pasiunea care îi ghidează pașii, am discutat cu Andrei într-o seară, după ce se întorsese de la școală.  

Mihaela Simion:  Am aflat că în 9 mai, la Vadu, județul Constanța ai văzut un lopătar, un exemplar dintr-o specie rară la noi. Pasărea a fost inelată în Delta Dunării pe 3 iulie 2003, la aproape un an de la nașterea ta. Poveștește-ne cum a fost.

Andrei Cotoară: Eu am o pasiune și pentru inelare, de mult citesc inele și-mi place ca la fiecare pasăre pe care o văd mai aproape să mă uit după inele. Am văzut un lopătar, era destul de aproape. Prima dată am văzut că are inel, am încercat să fac o poză, dar lopătarul a zburat. După un timp ne-am întors, am reușit să citim codul și, după ce am făcut raportarea la Centrala Ornitologică Română, am aflat anul în care fusese inelat lopătarul. Pasărea a fost inelată la Prundul cu Păsări în urmă cu 18 ani.

MS: Când ți-ai descoperit pasiunea pentru păsările sălbatice?

AC: De cinci ani mi-am descoperit pasiunea și-mi plac păsările, îmi place și să le privesc, dar și să le determin. Bine, păsările mi-au plăcut dintotdeauna, dar cam de cinci ani le determin și citesc mult despre ele. În copilărie stăteam în grădină cu părinții și mă mai uitam, vedeam păsări. Prima pasăre pe care am identificat-o cu determinatorul a fost Emberiza calandra. Nu știam ce pasăre cântă pe sârmă, când m-am apucat prima dată, prima dată de păsări, nu știam ce cântă și-am luat determinatorul, am căutat și era presură sură.

MS: Ai o pasăre preferată? De ce?

AC: Da, gârlița mică. Este una din gâștele care vin la noi să ierneze. O gâscă mai rară, o specie periclitată. În timpul iernii, la monitorizările de gâște pe care le fac de trei ani, o mai văd uneori. Din mai multe puncte de vedere este pasărea mea favorită. Mi se pare o specie foarte, foarte frumoasă. Îmi place și pentru comportamentul ei, e foarte interesantă.

MS: Ai bifat câteva păsări rare în lista ta de specii – acvila de stepă, pitulicea de ienupăr, inărița cu cioc galben. Care este acea raritate pe care dorești foarte mult să o vezi?

AC: Nu pot să spun, nu știu. Fiind păsărar, sunt și twitcher și îmi place să bifez cât mai multe specii, dar nimic nu se compară cu momentul în care găsesc eu o specie rară. Da, orice specie rară găsită de mine acesta e răspunsul.

MS: Pentru cei care nu cunosc termenul, ce înseamnă twitch?

AC: Twitch-ul este un domeniu al birdwatching-ului. Încerci să-ți faci o listă și să bifezi cât mai multe specii de pe listă. Pentru a bifa cât mai multe specii rare trebuie să te duci în anumite locuri și să cauți anumite păsări. Dar pentru a nu fi afectate de deranj este foarte important să se respecte o distanță rezonabilă față de păsări, nu doar în cazul rarităților, ci și în cazul păsărilor comune.

MS: Ajută twitch-ul la cunoașterea păsărilor?

AC: Da, după ce ai experiență cu unele specii, pe viitor le poți recunoaște mai ușor în teren, chiar și dacă ai văzut pasărea o dată. Scria într-un studiu că s-a constatat că, atunci când mai mulți oameni erau la un twitch undeva într-un loc creștea numărul de păsări observate din acel loc și poate chiar se găseau și alte rarități în locul respectiv. De obicei, toți observatorii care se duc pe teren bagă date, mai caută și se uită și după alte păsări. Sunt mai multe baze date pe care observatorii le utilizează când introduc înregistrări, eu folosesc Ornitodata de mult timp. 

MS: Care e cel mai îndepărtat loc de casa ta în care ai ajuns pentru a observa păsări?

AC: În România am fost în multe județe, am fost în Harghita, în Dobrogea de foarte multe ori. Da, la un twitch în județul Botoșani. pentru a vedea acvila de stepă (Aquila nipalensis) am parcurs 900 de kilometri dus-întors.

MS: Cum a fost experiența? Poate părea un pic exagerat să străbați aproape 1000 de kilometri doar ca să vezi o pasăre, știind că ai putea avea și neșansa de a nu o vedea, de a nu o mai găsi acolo.

AC: Da, e foarte probabil și am pățit de multe ori să mergem la un twitch și să nu mai găsim pasărea, dar, nu știu, e ca un sport, twitch de fapt e mai mult sportul păsărarilor, sportul ornitologilor. 

MS: Cu ce ajungi pe teren?

AC: Cu trenul, de multe ori am ajuns cu alți păsărari cu care mai merg la twitch-uri, cu mașina cu mama de obicei, cu părinții, care îmi susțin pasiunea.

MS: Ai avut mentori până acum?

AC: Da. Au fost foarte multe persoane care m-au ajutat de-a lungul timpului, aș putea spune că majoritatea păsărarilor cu care m-am întâlnit m-a susținut.

MS: Ce admiri cel mai mult la ei?

AC: Ca și la orice alt păsărar, pasiunea pentru păsări e cea mai interesantă calitate a lor.

MS: Care este cea mai valoroasă lecție pe care ai primit-o de la un păsărar?

AC: Tot pasiunea, cea care m-a atras și pe mine. La început mi-au povestit despre comportamentul păsărilor, mi-au zis la ce anume să mă uit ca să identific specia, îmi explicau despre sunete. Au fost foarte mulți care m-au ajutat și mi-au arătat.

MS: Dacă tu ai fi mentor, care ar fi cea mai bună cale de a învăța pe cineva păsări?

AC: L-aș sfătui să iasă mult, foarte mult pe teren și să asculte sunetele, să învețe bine sunetele, pentru că ajută mult. Începând din primăvară, când frunzele copacilor cresc, păsările sunt foarte greu de văzut și ca să faci observații ți-e mult mai ușor dacă știi sunetele. Înregistrări cu sunetele păsărilor pot fi ascultate pe site-ul xenocanto sau din aplicația Collins.

MS: Cum poate cineva să devină birdwatcher?

AC: Depinde de fiecare cum ajunge să fie pasionat de păsări – de la sfatul cuiva, pentru că știe un birdwatcher sau descoperă singur. Chiar dintre fotografii de natură o parte ajung birdwatcheri, dacă își doresc acest lucru.

MS: Ieși des pe teren. De ce echipament ar avea nevoie un birdwatcher?

AC: Binoclu, aparat foto la început și mai târziu lunetă, care e foarte importantă. Acestea ar fi instrumentele optice. Mai e nevoie și de echipament adecvat zonei în care mergi și anotimpului, evident.

MS: Cum poate o persoană obișnuită să ajute cel mai bine păsările?

AC: Prin educație de natură. Pe care apoi să o dea mai departe copiilor. Să nu degradeze habitatele în timp, tot ce face să fie sustenabil. Degradarea habitatelor e cea mai mare amenințare pentru păsări.

MS: Birdwatcher, păsărar, ornitolog  – ce alegi să fii în viitor?

AC: Ornitolog, da. Trebuie să fii foarte norocos să ai o profesie care să fie pasiune, iar pasiunea să fie profesie. Studiile mele vor continua în domeniul biologiei și vreau să mă specializez în ornitologie.

Dacă ți-a plăcut, distribuie
Comenzile primite de luni până vineri vor fi prelucrate în prima zi lucrătoare din săptămâna următoare. Comenzile primite sâmbăta sau duminica vor fi prelucrate după 10 zile lucrătoare.
+