Share

Ultima săptămână de vacanță, prima de tabără

Ai fost vreodată la școală, în timpul vacanței de vară? (Nu, nu ne referim la „olimpicii” care apar înainte de reluarea cursurilor). Dar, ai fost vreodată la școală, vara, să îți și placă? Peste 120 de elevi au reușit asta, în județul Iași. Vorbim despre elevii din satele care mărginesc „Delta Moldovei”, unde SOR implementează un proiect european și unde am organizat două tabere pentru cei mici.

Spionii din curtea școlii
Ca de obicei la aceste tabere, SOR încearcă să combine știința și joaca. Avem un program realizat în așa fel încât să combinăm partea practică a biologiei (ieșiri pe teren la păsări, reptile, mamifere, plante, insecte) cu partea cea mai plăcută a taberelor – jocurile. Combinăm fileul entomologic cu jocurile copilăriei, binoclul e urmat de ședințe de tir cu arcul. Iar din când în când ne strângem toți în cerc la o cursă de cai sau la „haka” taberelor, celebrul dans cu „Deștili-nainte”, rămas moștenire din Tabăra SOR din Delta Dunării.

Oricum, imaginația copiilor nu cunoaște limite, iar binoclurile au devenit repede și instrument de joacă. Cei mici au căutat păsările, dar după atelierul de ornitologie din compania biologului Vlad Amarghioalei, le foloseau pentru a se uita cu ele la alți elevi din curtea școlii sau la vecinii care treceau pe drum. „Le ținem la gât, așa cum ni s-a spus să facem tot timpul”, spuneau cei mici când erau întrebați ce fac. Vlad, deși are 1,60 metri înălțime, s-a impus foarte repede în fața celor mici. Îl ascultă când le spune despre graurii sunt mai mult decât păsările care le mănâncă „poama” și încearcă să îl prindă în offside cu întrebări despre păsări. Ghinion, Vlad are răspunsuri la toate întrebările.

Proba de slalom cu căruțe
În fiecare zi, herpetologul Raluca Melenciuc se trezea la ore mici de tot. Trecea cu mașina pe la fiecare coleg din proiect care avea de susținut un seminar în tabere și conducea câteva zeci de kilometri. Nici ea nu știa ce e mai rău. „Când mergem de la Iași la Belcești, prin Podu Iloaiei, suntem pe E85, iar drumul are câteva zone unde mai mereu au loc accidente.

Se circulă tare, dar bulina de începător te mai ferește. Ajungi apoi prin sate, iar toamna se culeg roadele. Faci slalom printre căruțe pline de porumb, stai cu ochii lipiți de drum, să nu mai sară o gâscă sau un câine. Important e să pleci la timp de acasă, să nu fie nevoie să accelerezi”, spune biologul care a fost asaltat de elevi pentru a le explica totul despre șerpi. Degeaba încerci să le spui ceva de broaște copiilor, nu sunt la fel de interesante ca speciile de reptile din siturile unde are loc proiectul.

„Eu am fost atacat de un șarpe de doi metri jumate, doamna. L-am dovedit, că sărea mereu spre mine, era gros cât piciorul”, încearcă un prichindel să se laude. Când află că nu există specii de acest gen în zonă, lasă capul în jos și se retrage ușurel. Încercase să impresioneze o colegă de clasă cu faptele de vitejie… Oricum, Raluca abia se vede din mijlocul elevilor, unii sunt mai înalți decât ea. Abia îi mai ține pe loc atunci când ies la marginea lacului să caute șerpi. Petronel Spăseni e nevoit să plece singur, înaintea grupului.

Cu 30 de copii lângă tine nu prea ai șanse să vezi șerpi și țestoase, dar măcar încerci să le observi și să vii cu grupul încetișor pentru a le vedea toți. Oricum, la final de atelier, te doare gura, a fost nevoie să le spui celor mici de ce broasca râioasă nu dă râie și ce e în carapacea unei țestoase.

Calm și eficient
Taberele din perioada 3-7 septembrie au beneficiat de aportul mai multor experți biologi din proiectul SOR. Pe partea de habitate, primul chemat să stea de vorbă cu elevii a fost Vasilică Chinan.

A început prin a întreba ce beneficii avem de la plante și cei mici au ajuns să realizeze că, deși nu le dau importanță precum șerpilor sau uliilor, plantele pot fi extrem de interesante. De la cele medicinale, la laleaua pestriță, de la cele folosite la confecții, până la cele comestibile. Calm, instructorul lor a trecut de la ciuperci la liliac, de la flori la fructe, de la rădăcini la tulpini.

A doua zi, a fost rândul Cristianei Petre să continue prelegerea și arborii au fost vedetele. Surprinzător, elevii de la școlile rurale nu au mari probleme în identificarea speciilor de arbori, după frunze sau fructe. Știu foarte bine ce sunt ghindele și cum fluieri cu un căpăcel, ce este jirul și cine îl consumă, dar și care sunt bureții delicioși din păduri, cum să îi eviți pe cei necomestibili.

Expert urmărit de lilieci
Irina Elena Pocora este expertul SOR în mamifere care a venit să povestească, să explice și să demonteze mituri legate de lilieci și alte specii. Dar da, când copiii aud de lilieci, uită de vulpi.

„Vulpea mai intră să ne ia găinile, dihorul și el, dar liliecii sunt interesanți, nu îi prea vedem. Și sincer, ne e frică de ei”, spune o fată de clasa a șasea, ascunsă după o bancă de școală. Toate fetele știu că liliecii ți se pun în păr și că trebuie se te tunzi. Sau, mai bine zis, știau…, până când au stat de vorbă cu Irina Pocora. „Am încercat și eu să văd dacă așa este. Au trecut liliecii pe lângă mine, la doar câțiva milimetri. Și nu doar eu intrasem la ei, ci și un alt coleg, Emanuel Baltag, care are o barbă de Moș Crăciun. Rezultatul? Niciun liliac nu ne-a atins măcar”, a povestit expertul SOR.

Ploua afară în ziua dedicată mamiferelor și cursul a fost mutat în sălile de clasă de la școala din Gropnița. După ce s-a încheiat atelierul, un copil a ridicat ochii pe tavan. Un liliac era agățat acolo. Mamiferul a fost preluat de biologii SOR și eliberat.

La fileu
Școala din Belcești are o curte impresionantă. Mărginită de nuci și castani, cu un teren de sport imens. Ai loc să parchezi câteva zeci de mașini acolo, dar elevii erau toți concentrați pe o suprafață de câțiva metri pătrați. Toți cuminți, cu ochii cât cepele, cu buzele lipite. Era atelierul de entomologie, condus de Ovidiu Popovici, iar cei mici nu mai ascultau explicații, efectiv sorbeau informațiile despre viespi, albine, păianjeni, greieri, furnici și lăcuste. „Eu sunt obișnuit de la facultate, când le predau studenților. Cam la fel se întâmplă și acolo, cam așa stau. Îi uimești repede când află că pe planeta asta cele mai multe viețuitoare sunt insectele, iar de acolo discuția nu poate evolua decât în bine”, se destăinuie expertul SOR.

În timp ce el le arată insectarul cu exemplare de viespi și greieri, câte un elev pleacă „să dea cu fileul”, să vadă ce specii găsește. Trec apoi pe la capcanele de insecte, văd care e rolul farfurioarelor galbene, se miră și la final sunt bucuroși că au înțeles de ce îi mușcă țânțarii, de fapt – femelele. Nu e greu să faci un copil să fie interesat de biologie, dar e ceva mai complicat la geografie, e cam cu… dus și întors. Colega Marina Iosub a simțit asta pe pielea ei. Nici nu începuse bine atelierul ei că… deja elevii îi spuneau ce voise ea să transmită. „Le-a plăcut Geografia la școală, dar tot nu știau că aici, unde stau ei acum, a fost cândva o mare. Mi-a plăcut în ambele tabere, elevi foarte isteți, foarte atenți”, a concluzionat Marina.

Mai veniți?
Cam asta se auzea vineri seara, când am încheiat cele două tabere, din partea elevilor. Am promis că revenim, și cu expoziții foto, și cu seminare și cu alte tabere.

Apoi am mai tras un joc, ne-am făcut poze de grup, cu elevii fiecărei școli, separat, selfie-uri cu nemiluita și apoi am plecat fiecare spre casele noastre. Ciudat, nici acum nu păreau triști că începe școala.
Proiect cofinanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020.

Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro.

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Dacă ți-a plăcut, distribuie