Share

Un altfel de Rusalii

"Primăvara, când Tisa este în floare / Milioane de fluturi mici se joacă pe ape. / Până număr la 100, niciuna nu mai trăiește, / Cimitir e Tisa, când înflorește." (“Mikor úgy tavasszal a Tisza virágzik / Millió kis lepke vize fölött játszik. / De egy sem él addig mig olvasok százig, / Temető a Tisza mikor kivirágzik.”) așa descriu primele versuri ale unui cântec maghiar (în traducere liberă) un spectacol magnific al naturii, ce se derulează misterios, fără invitați, deasupra apelor râului Tisa.

Actorii, deși poartă numele de florile Tisei, în traducere tot din maghiară, după formațiunile asemănătoare cu o floare, realizate deasupra apei, nu sunt flori și nici fluturi, ci mici insecte înaripate, care interpretează în fiecare an, dansul lor nupțial. Iar pentru că acest spectacol are loc de regulă în luna iunie, în preajma Sărbătorilor de Rusalii, în limba română insectele s-au ales cu frumosul nume de rusalii. Rusaliile (Palingenia longicauda) fac parte din ordinul efemeropterelor, considerat cea mai veche și cea mai primitivă grupă de insecte.

Efemeropterele au stadii de dezvoltare acvatice (ouă, larvă) și aeriene (subimago, imago). Durata acestor stadii variază de la o specie la alta și se rezumă la un interval între 4 săptămâni și 3 ani pentru stadiile acvatice, timp în care larvele cresc gradual, năpârlind de 15 până la 25 de ori. Formele înaripate au o viață extrem de scurtă, de doar câteva minute, ajungând arareori la maximul de 4 zile. Datorită acestui “stil de viață” au dobândit numele științific, ephemeros însemnând efemer, de scurtă durată și pteros, aripă. Ce se poate face într-un interval atât de scurt? La această întrebare a încercat să ofere răspunsul și reclama Vodafone lansată acum câțiva ani (Trăiește clipa cu musculița) și inspirată exact din viața extrem de scurtă a acestor insecte, în stadiile aeriene. Desigur, lucrurile sunt mult mai simple în lumea efemeropterelor și rolul stadiului de imago se rezumă exclusiv la propagarea speciei.

Acest tipar este urmat și de cele mai mari efemeroptere europene, rusaliile (lungimea de la cap până la baza cercilor este de 32 – 40 de milimetri, cu cerci până la 100 de milimetri, lungimea aripilor anterioare de 25 – 37 milimetri). Larvele se dezvoltă în mediul acvatic timp de 3 ani, în galerii în formă de U săpate în argilă, năpârlesc, ies deasupra apei și masculii își iau zborul către vegetația ripariană (de pe malul apelor), unde, în doar câteva minute, năpârlesc încă o dată, transformându-se în imago. Femelele ies la suprafață la aproximativ 30 de minute distanță. Roirea și împerecherea au loc deasupra apei, fiind urmate de depunerea ouălor, apoi trecerea lor în neființă. Doar 90 de minute! Atât durează spectacolul aerian pe care îl putem admira în 3-5 seri pe an, în luna iunie. Nimeni nu știe data exactă, însă conform observațiilor populare, ea are loc în jurul sărbătorii creștine Rusalii. Desigur, insectele nu urmăresc calendarele noastre și nu țin cont de datele variate când se celebrează această sărbătoare, dezvoltarea lor fiind influențată de factori biotici și abiotici (temperatură, schimbări în presiunea aerului) și la momentul oportun apar milioane de exemplare, formând adevărați nori de insecte deasupra apei.

Pe lângă faptul că pentru noi este un eveniment spectaculos, roirea are și un rol ecologic extrem de important. Insectele asigură masa îmbelșugată pentru un număr mare de specii acvatice și aeriene, peștii, broaștele și păsările fiind principalii „profitori”. Larvele sunt filtratoare, consumă detritusul din apă, contribuind astfel la epurarea acesteia.

În trecut era prezentă ca specie comună în numeroase râuri mari din Europa, dar conform unui studiu științific din 2012, din cauza poluării și a regularizării cursurilor de apă, arealul ei s-a restrâns la circa 2%, colonizând râul Tisa și câțiva afluenți ai acestuia. În ultimii ani, roiri masive au fost semnalate și în România, deasupra râului Mureș, în aval de Arad, pe Bega, pe Prut și în Delta Dunării. Aceste date sunt confirmate de cea mai recentă cercetare dedicată speciei, care pe lângă habitatele din România, semnalează prezența rusaliilor și pe două râuri din Nordul Ucrainei, Styr și Hron.

În Ungaria specia e protejată prin lege, valoarea fiind estimată la 10000 forinți, iar Parcul Național Hortobágy are și o pagină web dedicată, cu o hartă pe care se afișează informații despre roire și se organizează și tururi ghidate în mai multe locații pentru a observa acest spectacol grandios al naturii. La noi, specia nu e protejată, iar majoritatea dintre noi nici nu am auzit de ea. Excepție sunt desigur pescarii, care în perioada de roire se aliniază pe malurile râului Mureș, le strâng cu gălețile și le congelează, având astfel asigurată momeala chiar și pentru un an întreg. Acum câțiva ani insecta s-a putut achiziționa și de pe Olx, cu suma modică de 1 – 1,43 lei bucata. Doar atât valorează o rusalie pentru noi…

Pentru cei care se întreabă ce putem face pentru a proteja această specie, răspunsul este extrem de simplu: nu le colectăm și nu poluăm apele. Sunt măsuri universale de care beneficiază și alte specii, iar pe termen lung și noi. Învățând din greșelile trecutului și autoritățile ar putea juca un rol extrem de important, măsurile de amenajare adecvată a albiei râurilor și menținerea habitatului argilos subacvatic fiind acțiuni primordiale în protejarea rusaliilor. Doar așa ne putem asigura că și viitoarele generații vor avea oportunitatea să aștepte pe malul râurilor cu sufletul la gură apariția primelor rusalii, să le admire zborul și fragilitatea ultimei năpârliri, să observe cum crește numărul indivizilor de la o clipă la alta și să asculte zumzetul aripilor deasupra apei.

Datele recente asupra răspândirii rusaliilor din România au fost realizate cu sprijinul UBB, Facultatea de Biologie și Geologie, Școala Doctorală Biologie Integrativă și a Centrului 3B, Laboratorul de Hidrobiologie avansată și biomonitoring (http://hidrobiologie.granturi.ubbcluj.ro/).

Autori: Váncsa Éva, Romina Vaida

Dacă ți-a plăcut, distribuie
+