Share

Vești bune din Expediția Kazahstan

Pe 17 februarie 2017, Grupul de lucru pentru gârliţa mică, sub coordonarea Agreement on the Conservation of African-Eurasian Migratory Waterbirds (AEWA) a publicat un nou raport care include rezultatele unei expediții internaționale desfășurate în Kazahstan în septembrie-octombrie 2016. Scopul expediției a fost obținerea unor date estimative pentru populațiile de gârliţă mică (Anser erythropus) și gâscă cu gât roşu (Branta ruficollis).

Ambele specii sunt amenințate la nivel global și sunt clasificate ca fiind “vulnerabile” în Lista Roșie a IUCN.

Stepele din nordul Kazahstanului, precum și zonele adiacente din Rusia pot găzdui un număr mare de gâște migratoare, în fiecare toamnă. Aceasta este una din cele mai importante opriri din traseul de migrație – gâștele se hrănesc pe miriști și înnoptează pe lacurile din apropiere.

Efectuarea unor numărători ale păsărilor de apă în această regiune este o adevărată provocare – atât logistic, cât și științific. Există mii de lacuri care se întind pe o arie vastă, cu niveluri de apă în schimbare de la an la an, ceea ce face dificil de prezis unde vor fi păsările. În plus, gârliţa mică și gâsca cu gât roşu apar în stoluri mixte cu alte gâşte, care pot cuprinde zeci de mii de păsări.

Astfel, expediția a avut și sarcina de a evalua metodele de numărare utilizate pentru monitorizarea gâștelor migratoare din Kazahstan și de a face recomandări pentru viitoarele numărători.

Rezultatele cheie ale expediției includ estimări actualizate ale mărimii populațiilor celor două specii-țintă principale. La gârliţă mică a fost obținută o estimare totală de 34.250 de exemplare (acuratețe de 95%, cu interval între 28.500 și 40.100 păsări) calculate pentru populația vestică principală.

În cazul gâștelor cu gât roșu, există acum o estimare totală de 50.100 de exemplare (acuratețe de 95%, interval între 28.100 și 72.600 de păsări).

Estimarea pentru populația occidentală principală a gârliţei mici este deosebit de încurajatoare, deoarece indică faptul că populația este semnificativ mai mare decât cea evaluată anterior (8.000 – 13.000). Această estimare a populației confirmă de asemenea, că o mare parte din locurile de iernare rămân necunoscute.

Datele referitoare la populația de gâscă cu gât roșu sunt similare cu estimările făcute la locurile de iernare din România și Bulgaria în ultimii 3 ani.

Pentru mai multe informații, puteți să consultați raportul AICI

Dacă ți-a plăcut, distribuie