Share

Zbor deasupra unui cuib regal

1 aprilie? Oricine știe că e ziua păcălelilor, zi plină de glume, mai bune sau mai puțin bune, de râsete și veselie. Și pentru noi 1 aprilie e o zi plină de bucurie, pentru că de 29 de ani e ziua în care sărbătorim păsările.

Schița modelului de cuib brevetat de către sculptorul Ioan Avram

Sărbătorirea păsărilor în prima zi a lunii aprilie își are originea la începutul secolului trecut, când, aparent, a fost semnată sau ratificată una dintre primele convenții internaționale pentru protecția păsărilor sălbatice. Tot în aceeași perioadă, în 1906, Societatea Regală pentru protecția păsărilor din Marea Britanie (RSPB), vindea primul ei cuib artificial. Necesitatea protecției active a păsărilor era evidentă încă de acum mai bine de o sută de ani.

În România, Ziua Păsărilor era sărbătorită încă din perioada interbelică, în principal în școli. Profesorii se foloseau de acestă zi pentru a vorbi elevilor despre caracteristicile, frumusețea și locul păsărilor în marele întreg al naturii.

Un exemplu de educație pentru natură prin intermediul păsărilor am găsit în arhivele SOR, unde, nu de mult, am citit o scrisoare adresată de domnul învățător director sculptor Ioan Avram din Zalău, Domniei Sale, Domnului Ministru al Agriculturei. Documentul datat 27 martie 1940 este de fapt rugămintea adresată ministrului agriculturii de către dascălul ardelean, de a achiziționa pentru fiecare comună din țară cel puțin 4 cuiburi artificiale, care să fie date celor mai gospodari oameni ai locului. Cuibul recomandat spre achiziție costa 15 lei (ab Zalău) și era un model brevetat sub numele sugestiv de „Cuib” chiar de solicitant, învățătorul sculptor Ioan Avram. 😊 Se menționa și o fotografie a acestuia, dar din păcate lipsea din corespondență. Din fericire, însă, aveam numele invenției și informația că fusese emis un Brevet Regal. Și o mare curiozitate: cum o fi arătând un cuib pentru care cineva a primit un asemenea document!?

Am avut plăcuta surpriză ca cei de la Oficul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM), cărora le-am scris cerând informații despre acest brevet, să fie foarte promți și să ne furnizeze piesa lipsă. Am aflat de la Mircea Aldoiu, corespondentul nostru de la Compartamentul Arhive al OSIM, că cele două dosare ale sculptorului Ioan Avram nu sunt în cea mai bună condiție, unul e chiar incomplet. Și asta pentru că au intrat în conflict direct cu … istoria. În perioada comunistă cuvântul „regal” nu a fost cea mai bună carte de vizită. Așa se face că, pentru a nu fi distrusă de regimul politic proaspăt instaurat, această colecție a fost ascunsă, păstrată în depozite nu tocmai corespunzătoare, care și-au pus amprenta asupra pieselor. Dar important este că au scăpat și astfel au ajuns până la noi, (ca) niște veritabile pagini de … istorie. Mai mult, ne-au oferit un moment regal, la propriu și la figurat. Pe lângă revederea stemei de atunci și a titulaturii „Regatul României”, ne-a fermecat stilul pierdut azi, considerat aproape desuet, al exprimării: „Domniei-Sale, Primiți vă rog asigurarea deosebitului meu respect, Cu onoare vin a Vă ruga”. Cât de mult ne lipsește azi un astfel de limbaj în spațiul public!

Însă, la fel de mult ne-a impresionat gradul de implicare al dascălilor în viața cetății. Un învățător care e și sculptor, mânat de iubirea lui față de păsări și natură, pe care nu ne îndoim că a transmis-o și elevilor săi, inventează și brevetează un model de cuib „prietinos pentru păsări” și se străduie să convingă autoritățile că e necesar a fi amplasate cât mai multe în toate comunele din țară! Necesitatea protecției active a păsărilor era evidentă încă de acum aproape o sută de ani.

Memoriu atașat cererii de brevetare a invenției Cuib

Aflăm că sculptorul își considera cuibul prietenos cu păsările din memoriul anexat cererii, alături de desenul buclucaș. Tot aici citim lucruri știute de noi astăzi, dar care descoperim cu plăcută surprindere că erau cunoscute și în acele vremuri: cuiburile în culori care mimează mediul sunt mai sigure pentru păsări, gaura din partea de jos ajută la scurgerea apei, intrarea trebuie să fie securizată împotriva prădătorilor. Iar paralela dintre dascălii de atunci, care învățau copii ce este un cuib prietenos cu păsările, și cei de acum, ai noștri, care transformă unitățile de învățământ în școli prietenoase cu natura, nu avea cum să ne scape! E un arc în timp, o ștafetă predată din generație în generație, din interbelic sau chiar mai de timpuriu, până în prezent. E o muncă susținută care are menirea de a ne apropia de natură încă de mici, în speranța ca, odată ajunși mari, să avem grijă de ea.

În 1994 SOR a reintrodus în calendarul evenimentelor ziua de 1 aprilie ca „Ziua Păsărilor”. Și chiar dacă de cele mai multe ori e cam frig pentru evenimente în aer liber, începutul de aprilie e probabil cea mai bună perioadă pentru a povesti despre păsări:

  • cântecul lor umple aerul, fie că e vorba de triluri de curtare, de strigăte de apărare a teritoriului, sau de ambele;
  • sectorul imobiliar ornitologic duduie încă, se construiesc cuiburi, se reamenajează cele vechi sau pur și simplu se încearcă manevre mai puțin ortodoxe de ocupare de către „speculanții” din domeniu;
  • unele cuiburi sunt deja ocupate și responsabilul cu clocitul din familie e deja pe ouă (deși o sarcină care revine predominant femelei, avem și masculi care pun umărul serios și la această activitate);
  • migratoarele continuă să soseacă din cartierele de iernare.
Presură cu cap negru (Emberiza melanocephala), Foto Mihai Baciu
Ghionoaie sură (Picus canus), Foto Szabó József Iosif
Stăncuţă (Corvus monedula), Foto Marius Iana

Sărbătorind din nou Ziua Păsărilor putem spune că am reînviat acest frumos obicei, de a vorbi oamenilor despre ele. Am făcut-o la început prin intermediul evenimentelor cu public, ghidându-l în fascinanta poveste a păsărilor cu ajutorul tururilor ornitologice, al poveștilor și atelierelor pentru cei mai mici iubitori ai înaripatelor. Și o facem și azi, nu doar la Ziua Păsărilor, ci și la alte evenimente SOR, intrate deja în calendarul nostru și din fericire, și al publicului – Noaptea Privighetorilor, Atelierul de Hrănitori, O zi cu păsări în Muzeul Satului, asta dacă numim doar evenimentele organizate de noi, nu și pe cele la care suntem invitați.

Dar, suplimentar, de 6 ani reușim și noi să facem ceea ce se realiza înainte: să ajungem la un număr impresionant de elevi, grație proiectului nostru „Școli Prietenoase cu Natura”. De la prima ediție din 2016, am ajuns anual la foarte mulți elevi – peste 18.000 la debut și peste 21.000 la ediția din acest an, prin intermediul a peste 1.500 de profesori. Sunt niște cifre spectaculoase, cifre la care doar prin întîlniri directe cu publicul nu am fi putut spera. Iar faptul că profesorii revin an după an în proiect, garantează o implicare continua a copiilor în educația pentru natură, un lucru esențial, care poate da rezultate spectaculoase în timp. Și care pentru noi, evident, ar fi fost imposibil de realizat. Cum spuneam, acest proiect și educația pentru natură în general, nu ar exista și nu ar fi eficiente, fără implicarea generoasă a cadrelor didactice. Acum și atunci, în 1940.

Așa că pentru noi 1 Aprilie nu e glumă, e Ziua Păsărilor. Dar de cele mai multe ori această sărbătoare aduce zâmbete și râsete pe fețele participanților. E esențial acest pas, deoarece din acel punct e mai ușor să arătăm oamenilor cât de greu ne va fi fără păsări, fără zâmbete. Și parcurcând distanța dintre arhivă și prezent, văzând că fiecare generație are inventatorii și mentorii ei, pentru noi această zi e despre viitor, când, sperăm noi, parte din suporterii naturii vor fi absolvenți ai Școlilor prietenoase cu Natura.

Noi vom continua povestea, încercând să dăm de urma dascălului care ne-a inspirat acest articol și să vedem dacă și ce răspuns a primit la solicitarea sa.

Autor: Teodora Domșa

Dacă ți-a plăcut, distribuie