Share

Cântecul privighetorii nu va fi cântecul lebedei

Se spune că mai importantă decât destinația, este călătoria care te poartă de la plecare la punctul în care se încheie aventura. Trebuie să recunoaștem, acum la moment de bilanț, că la Cluj, drumul Nopții Privighetorilor a șerpuit printre locuri, experiențe, sentimente și oameni remarcabili.

În cazul nostru, punctul în care ne-am dorit mult să ajungem a fost mai degrabă un sentiment. Acela al apartenenței la o comunitate. O comunitate ai căror membri sunt interesați de păsări și natură, de educație, de binele comunității din care fac parte. Și, în egală măsură sunt dispuși să se implice în această poveste a comuniunii om-natură, o poveste uitată de generațiile care s-au născut și au trăit doar în mediul urban. Deși, ca să fim sinceri cu noi înșine, niciodată nu am ascultat-o cu atenție până la capăt, și nici nu am tras învățămintele care ar fi trebuit să ne apropie de natură și să ne facă viața mai frumoasă, armonioasă și mai sănătoasă.

Astfel, am considerat că un eveniment dedicat familiei, în care toate activitățile să fie desfășurate în cadrul natural urban, ne va ajuta mult să ne atingem țelul. Știm că nimic nu este mai de efect decât o experiență trăită la prima mână, care să genereze o emoție de durată, la care să ne reîntoarcem sau să o resimțim cât mai des. Iar formatul Nopții Privighetorilor a cuprins câteva elemente cheie pentru a stârni în participanți acea emoție care să dureze.

Fiecare din edițiile desfășurate din 2014 până în prezent, inclusiv ediția demo din 2010, au avut ca punct de pornire un tur ghidat de către ornitologi, angajați, voluntari sau colaboratori ai SOR. Aceste plimbări tematice au condus pașii participanților pe aleile Grădinii Botanice „Alexandru Borza” a Universității Babeș-Bolyai, iar din 2019 pe ulițele Parcului Etnografic „Romulus Vuia”. Dar indiferent unde au loc, aceste întâlniri ale publicului cu ornitologii sunt extrem de apreciate. Dialogul este unul dinamic, întrebările nu lipsesc, iar răspunsurile produc uimire, admirație, îngândurare, toate legate de lumea în care trăiesc păsările. Participanții descoperă cu această ocazie nu doar ce specii de păsări pot întâlni în plimbările lor prin spațiile verzi ale orașului, dar și cum le influențăm noi traiul, cum ne pot face viața mai frumoasă prin simpla lor apariție, cât de întrețesute sunt de fapt existențele noastre. Este mereu o surpriză pentru public să afle că ornitologia este o știință serioasă, care implică multă învățătură, multă muncă de teren, programe de monitorizare, statistică, legislație și multe alte colaborări cu domenii conexe.

Așa a fost și în acest an, ultimul an în care ne-am propus să derulăm Noaptea Privighetorilor după același model. Am avut parte de o vreme deosebit de frumoasă, fără nicio emoție pe partea de meteorologie, cum nu ni s-a prea întâmplat până acum. Turele ghidate s-au terminat toate în centrul satului, în zona Foișorului. Aici, publicul a fost preluat de colegii noștri care le-au prezentat expoziția „Cei 35 de ani ai SOR”. Căci, da, anul acesta organizația noastră a împlinit și sărbătorit 35 de ani de activitate în sprijinul păsărilor, a naturii și a educației pentru mediu și natură. Astfel, exponatele ne-au purtat pașii printre materialele editate de-a lungul timpului, printre afișele și posterele evenimentelor și proiectelor culturale și educative, și printre obiectele de „muzeu” care au însoțit organizația încă din primele ei zile – imprimante cu care s-au scris primele jurnale, matrițe ale primelor sigle, documente de la înființare. Iar shop-ul cu produsele noastre de acum, precum și echipamentele moderne de monitorizarea păsărilor sălbatice, au arătat arcul în timp, străbătut de sute de angajați, mii sau zeci de mii de membri, voluntari sau colaboratori de-ai noștri. Toți uniți prin această iubire pentru păsări și natură. Și aici emoția a fost la cote înalte, s-au recunoscut piese vechi, s-au admirat elementele moderne, s-a creat emoție prin poveștile despre drumul celui mai longeviv ONG de mediu din țară. Care nu a fost unul ușor și lipsit de obstacole. Dar mereu au existat oameni care să creadă în misiunea SOR, și astfel s-a mers înainte, chiar dacă uneori mai greu, împotriva curentului, mai singuratici, dar niciodată singuri.

Altă parte importantă a evenimentului este partea destinată atelierelor educative. Și acum ne-am întins mesele și păturile cu activități în curțile primitoare ale Parcului Etnografic. Am făcut ce facem de obicei, încercând să stârnim, menținem sau să ducem la cote și mai înalte interesul copiilor pentru păsări și natură. Și prin ei, evident, vrem să ajungem și la părinți, bunici și alți adulți, care de îndată ce ajung să vadă și să asculte păsările sălbatice, redevin la rândul lor copii, măcar pentru câteva ore, într-o după-amiază frumoasă de primăvară sau început de vară. Nu de puține ori, de la aceste evenimente ne selectăm tinerii participanți la Școala de vară Grow Wild, care se desfășoară în aceeași locație, în mijlocul vacanței de vară. În cadrul atelierelor identificăm păsări, le decupăm, colorăm sau pictăm, le punem pe harta orașului, citim sau povestim lucruri interesante despre ele, totul cu ajutorul voluntarilor noștri, fără de care – știți deja, căci vă tot spunem – nu am putea organiza evenimente care să găzduiască sute de participanți, cum a fost și cazul zilei de 14 iunie 2025.

Și apoi urmează piesa principală, piesa de rezistență a Nopții Privighetorilor. Concertul de muzică clasică (puteți citi aici mai multe despre originea acestui format) desfășurat în aer liber, cu lucrări atent alese, pentru a reda această comuniune om-pasăre-natură, este partea care încheie, la ceas de seară, evenimentul. Nu ne-am abătut nici de această dată de la regulile de bază, care au funcționat atât de mulți ani. Astfel, din nou, Sonia Vulturar a coordonat partea muzicală a Nopții, așa cum o face de mulți ani deja, alegând cu mare atenție lucrările pentru recitalul instrumental.

Anul acesta, alături de Sergiu Cebotari (clarinet) și Alexandru Lazăr (pian) a interpretat Sonata pentru vioară și pian nr. 8 în Sol major, op. 30, nr. 3, compusă de Ludwig van Beethoven, Suita pentru vioară, clarinet și pian Op. 157b, compusă de Darius Milhaud și Trio pentru vioară, clarinet și pian, compusă de Aram Haciaturian. Au fost din nou momente de magie trăite de public, care a avut astfel ocazie să intre într-o stare de relaxare, de introspecție și de comuniune cu natura. Și toate acestea fără a fi nevoit să străbată distanțe lungi. Acest lucru vrem să îl arătăm, avem elemente naturale în orașe și foarte aproape de ele, trebuie să ni le revendicăm, să le protejăm și să ne bucurăm de ele.

În această notă am încheiat ultima Noapte a Privighetorilor pe care am desfășurat-o sub această formă. Și cel puțin la Cluj, cel puțin pentru o perioadă nedefinită, o vom înlocui cu alte evenimente și activități destinate publicului. Dar considerăm că acest format a ajuns la destinație. Am arătat publicului cine este și ce face SOR, am spus de ce este importantă natura pentru noi, am creat o comunitate de iubitori de natură de toate vârstele. Care ar trebui de acum înainte să „se descurce” singură. Nu va fi ușor, după cum nici nouă nu ne-a fost.

În ciuda declarațiilor făcute, de către toți factorii implicați, în sprijinul educației, realitatea ne-a arătat că de la vorbă la faptă e distanță mare. Pe care nu mulți sunt dispuși să o străbată. Aici intră autorități centrale sau locale, cadre didactice, părinți sau simplii cetățeni. E nevoie de răbdare, perseverență, empatie și puțin spirit de luptător pentru a nu te lăsa descurajat. Par prea multe calități pentru vremurile pe care le trăim. În care, deși educația ar putea fi unul din cei mai importanți factori de schimbare în bine, pare a nu interesa pe nimeni cu adevărat.

Dar noi ne vom revedea pe baricade, altele decât scena Nopții Privighetorilor. Pentru că suntem departe de a fi ajuns la destinația finală. Mai avem alte drumuri pe care putem merge alături de publicul larg, de elevi și părinți, de comunitatea noastră.

Mulțumim tuturor celor care au făcut posibile atâtea ediții extraordinare ale evenimentului Noaptea Privighetorilor! 

Ne gândim la gazdele noastre, la voluntarii și colaboratorii noștri, la artiștii care au susținut concerte, la sponsorii și susținătorii care au fost alături de noi în fiecare an. Mulțumim și promitem să ne întâlnim și de acum înainte, în alt format, dar cu aceeași misiune: totul pentru păsări, natură și educație!

Text: Teodora Domșa

Album foto Noaptea Privighetorilor 2025, Cluj

Dacă ți-a plăcut, distribuie