Share

Știri

Vrăbiile, încotro?

16 aprilie 2026

Vrabia de casă este una dintre cele mai răspândite și mai numeroase specii de păsări din lume, fiind o prezență constantă în apropierea noastră, atât vizual, cât și auditiv. Am ajuns să îi asociem cântecul cu starea de bine. Cum în ultima vreme pare că le auzim și le vedem tot mai rar, nu e de mirare că suntem cuprinși de îngrijorare. Dar oare avem motive întemeiate?

În România avem 3 specii de vrăbii: binecunoscuta vrabie de casă, mai puțin celebra vrabie de câmp, și exotica lor surată, vrabia negricioasă. Primele două specii sunt răspândite în toată țara, cu excepția zonelor muntoase, și sunt cu noi tot timpul anului. Vrabia negricioasă poate fi întâlnită doar în sudul și sud-estul României, dar numai în perioada martie – septembrie, specia fiind migratoare. Desigur, după cum se întâmplă și cu alte specii, unele exemplare mai rămân peste iarnă la noi.

Așadar, avem de dat nu unul, ci trei răspunsuri legate de prezența vrăbiilor în viața noastră. Pentru aceasta ne vom folosi de un concept din ecologie, numit tendință sau trend, dacă doriți un cuvânt mai trendy.

În cazul vrabiei de casă (Passer domesticus), putem spune că avem un declin moderat al speciei, atât pe termen lung, cât și pe termen scurt. Această tendință este calculată pe baza datelor colectate în ultimii 19 ani, respectiv ultimii 10 ani, pentru tendința pe termen scurt.
La nivel european, situația speciei e asemănătoare, vrabia de casă prezentând un declin moderat pe termen lung. Și pe termen scurt tendința este tot una moderat descrescătoare.

Așadar, impresia noastră că vedem și auzim mai puține vrăbii de casă, pare să fie susținută de datele din programele de monitorizare.

Vrabia de câmp (Passer montaus) pare a fi stabilă pe termen lung, tendință calculată folosind datele colectate în aceeași 19 ani. Pe termen scurt, conform datelor colectate în ultimii 10 ani, tendința este deocamdată nesigură. Situația e puțin mai bună decât cea de la nivel european, unde specia înregistrează un declin moderat pe termen lung, iar pe termen scurt tendința este una moderat descrescătoare.

Vrabia negricioasă (Passer hispaniolensis) e prezentă la noi în prea puține pătrate de monitorizare, fiind distribuită doar în jumătatea sudică a țării. Astfel, tendințele calculate sunt nesigure, variabilitatea datelor existente la acest moment nu permite interpretarea unei direcții a tendinței.
La nivel european, pentru această specie nu se calculează tendințe deocamdată, fiind acoperită încă de prea puține programe de monitorizare.

Statutul de conservare al unei specii se stabilește ținând cont și de tendința distribuției, dar și de alți factori, precum mărimea populației. Toate cele trei specii de vrăbii se regăsesc în Lista Roșie a României la categoria Preocupare minimă (Least concerned), fiind specii neamenințate. Acest lucru nu înseamnă că nu au probleme. Experiențele anterioare ne-au arătat că un efectiv numeros nu face o specie mai puțin vulnerabilă în fața amenințărilor. Porumbelul pasager (Ectopistes migratorius) din America de Nord este un exemplu dramatic, prin faptul că specia a ajuns de la un efectiv de sute de milioane de indivizi la extincție în mai puțin de 100 de ani. Sperăm să fi învățat ceva în secolul scurs de la dispariția ultimelor exemplare.

Pentru vrăbiile noastre principala amenințare o reprezintă agricultura, intensificarea acesteia și utilizarea pe scară largă a pesticidelor fiind răspunzătoare de reducerea surselor de hrană.
Identificarea cauzelor declinului unor specii, este un proces foarte complex și presupune urmărirea unei game foarte largi de parametrii ecologici într-o perioadă lungă de timp.

Dar cum calculăm o tendință?

Tendințele se calculează pe baza datelor de monitorizare, în cazul celor 3 specii din datele obținute în Programul de Monitorizare a Păsărilor Comune (CBM – Common Bird Monitoring). Ce presupune această monitorizare? Înseamnă că observatorii merg ani la rând în aceleași puncte, în aceleași perioade, și numără păsările folosind de fiecare dată aceeași metodologie. Dacă noi nu schimbăm nimic din comportamentul nostru, atunci detectăm schimbarea din jurul nostru.

Pentru calcule, se fac două ieșiri și noi luăm numărul maxim de păsări dintre cele două ieșiri. Cum păsările se mișcă, evităm în acest fel să numărăm același exemplar la ieșiri diferite în puncte diferite.

Aceste date sunt apoi trecute în rTrimShell, un pachet de analiză statistică dezvoltat de Statistics Netherlands împreună cu PECBMS, care modelează aceste schimbări (estimează pe baza datelor dintr-un an care poate fi situația în pătratele care nu au fost vizitate în anul respectiv – cu cât mai puțin trebuie să ghicească, cu atât mai robuste și de încredere sunt rezultatele) și stabilește cu teste statistice direcția schimbărilor (dacă e cazul) și cât de statistic robuste sunt aceste schimbări pe baza marjelor de eroare. Dacă o specie este greu de detectat, marjele de eroare cresc, pentru că poate varia foarte mult câte exemplare vedem la o ieșire, însă și în cazul acestor specii, dacă avem îndeajuns de multe date, și schimbarea este reală, tot apare un tipar – dacă detectăm consistent mai puține exemplare de la an la an, atunci cel mai probabil specia e în declin.

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter


Homepage


Contact


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Munca noastră

Știri

Arii protejate

Comunități

Educație

Natura de lângă noi

Specii vulnerabile

Specii comune


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România

SOCIETATEA ORNITOLOGICĂ ROMÂNĂ, CIF RO5272804, București, Sector 2, int. Călușei 12