Creștem mari, frumoși, năstrușnici … patruzeci de copii în fiecare vară. Grow Wild 2024 
Școli și Grădinițe Prietenoase cu Natura, ediția VIII 2023-2024 
De la vântureii roșii la șoimii dunăreni în peste 20.000 de cadre 
Atlasul păsărilor din București – patru specii noi în avifauna capitalei 
Ziua Rujului – inspirație, penaje și machiaje 
Unde vedem papagali în România? 
Unele păsări merită un renume mai bun 
Păsările se hrănesc natural, nu cu alimente procesate 
Bujorul românesc, cel mai cunoscut bujor de la noi 
Conservarea gâștelor cu gât roșu 
Conservarea șoimului dunărean în NE Bulgariei, Ungaria, România și Slovacia 
Conservarea acvilei țipătoare mici în România 
Investigarea prezenței dropiei în România 
Salvați pelicanul creț în Delta Dunării 
Uite Barza! 
Atlasul Păsărilor din București 
Monitorizarea Păsărilor Comune 
Protecția berzei albe în Lunca Dunării 
International WaterBird Count 
POIM Moldova 
POIM SUD 
ROSPA0059 Lacul Strachina 
ROSPA0052 Lacul Beibugeac 
Blahnița-Mehedinți 
Școli și grădinițe prietenoase cu natura 
Spring Alive 
Pasărea Anului 
Restore Nature 
România Prinde Aripi 
Aripi Libere 
Agricultură pentru biodiversitate 
Big Day_Maraton ornitologic 
It is time! 
PETlican 
Noaptea Privighetorilor 
Păsările Clujului 
Ce floare este aceasta? 
Animale din Africa și sunetele lor 
Ce pasăre este aceasta? 
Pliant Păsări din habitate acvatice 
Pliant Păsări din parcuri și grădini 
Insignă orhidee albină 
Insignă fluturaș de stâncă 
Insignă șoim dunărean 
Insignă șoim dunărean în zbor 
Insignă lăcustar 
Colecția de puzzle-uri educative Păsări acvatice 
Joc memory Găsește perechea 
Joc memory Păsări comune din parcuri și grădini 
Puzzle Păsări care se hrănesc pe malurile apelor 
Puzzle Stârci din România 
Sacoșă prigorie în zbor 
Sacoșă pescăraș albastru 
Cuib huhurez mic 
Cuib cucuvea 
Cuib tip B (neasamblat) Știri
Atlasul păsărilor din București – patru specii noi în avifauna capitalei
14 august 2024
În 2024 lista speciilor de păsări observate în București s-a îmbogățit cu patru specii noi, cresteț pestriț (Porzana porzana), ciocîntors (Recurvirostra avosetta), lopătar (Platalea leucorodia) și sfrâncioc cu cap roșu (Lanius senator). Cu excepția sfrânciocului, toate celelalte sunt păsări acvatice care cuibăresc în habitatele umede de la noi din țară, însă, având în vedere perioada în care au fost făcute observațiile, cel mai probabil exemplarele erau în pasaj către zonele de cuibărit. Cu aceste noi apariții, avifauna Bucureștiului a ajuns la nu mai puțin de 238 de specii, ceea ce reprezintă mai mult de jumătate din totalul păsărilor sălbatice observate în România.
Este al nouălea an în care SOR împreună cu voluntarii, membri ai organizației noastre, derulează Proiectul Atlasul Păsărilor din București, proiect de citizen-science dedicat cunoașterii și protejării biodiversității urbane. Astfel, atlasul poate avea influențe în domenii precum cercetarea și educația, poate fi o unealtă pentru planificarea strategiilor de conservare a speciilor, dar mai ales poate influența luarea deciziilor care au impact asupra orașului în care locuim (tipul construcțiilor, păstrarea spațiilor verzi, pesticidele utilizate etc). Proiectul se desfășoară în baza unei metodologii specifice, perioada în care observatorii se află pe teren pentru cele două vizite fiind aprilie – iunie. Rezultatul final va fi publicația Atlasului păsărilor cuibăritoare din București, care va include hărți de distribuție, abundență și evidență a cuibăritului pentru fiecare specie observată. Bucureștiul a fost împărțit în pătrate de 1×1 km, rezultând un număr de 251 pătrate (suprafața orașului până la granița cu Județul Ilfov). Acestea au fost separate în două zone de importanță: zona centrală (aici sunt cuprinse pătratele cu cele mai importante habitate, cuprinzând centrul orașului, cât și majoritatea parcurilor și a lacurilor din oraș) și zona secundară (pătratele de la periferie, aceste pătrate parcurgându-se după finalizarea celor din zona centrală).
Proiectul a intrat în etapa finală, anul 2024 fiind ultimul an de colectare a datelor necesare pentru realizarea primei ediții a Atlasului păsărilor cuibăritoare din București. În cifre, monitorizarea din acest an arată astfel:
Observațiile au fost colectate de către 17 observatori implicați direct, cu ajutorul aplicației Ornitodata, dezvoltată de către organizația noastră. Aplicația stă la baza realizării unor analize statistice de specialitate, analize care duc la generarea hărților de prezență detaliate. Ornitodata ne permite colectarea de date folosind metodologii specifice și în alte proiecte – Numărătoarea de iarnă al păsărilor de apă (MidWinter Count), Monitorizarea Speciilor Comune ș.a., dar și înregistrarea de observații ocazionale în orice perioadă a anului.
Pe baza tuturor acestor observații au putut fi elaborate harta cu bogăția speciilor (Species richness map), care ne arată zonele cu cele mai multe specii la nivel de pătrat, și harta cu abundența observațiilor.
Putem constata cât de importante sunt zonele umede și spațiile verzi ale orașului pentru biodiversitate și, implicit, pentru noi. În astfel de zone sunt și observațiile mai numeroase, precum și mai multe specii prezente de-a lungul întregului an.
L-am întrebat pe colegul nostru, Dani Drăgan, care coordonează proiectul Atlasul Păsărilor din București, dacă există o corelație între prezența speciilor în anumite zone și numărul de observatori. Potrivit acestuia, de multe ori, numărul de specii pentru un anumit loc este direct influențat și de numărul de observatori care frecventează zona și de frecvența cu care aceștia o vizitează. Dar multitudinea de observații și numărul mare de specii observate este dat în primul rând de calitatea habitatelor existente aici, în care natura sălbatică are loc.
Astfel, zona cu cele mai multe observații este Parcul Natural Văcărești, alte două zone din oraș cu peste 100 de specii de păsări sălbatice observate fiind Parcul Tineretului și Lacul Morii. Despre aceste ,,hotspoturi” de birdwatching ale capitalei găsiți detalii aici. De aceea nu e deloc surprinzător faptul că cele patru specii noi din București au fost observate în marile zone verzi ale orașului.
Prima semnalare a unei specii noi a fost la începutul lunii martie. Crestețul pestriț (Porzana porzana) a fost observat în Parcul Natural Văcărești, zonă care, în perioada de migrație, este folosită de multe specii în pasaj pentru a face pauze de odihnă și hrănire. Crestețul pestriț este o pasăre acvatică ce trăiește în mlaștini cu vegetație abundentă. Cuibărește predominant în rogoz umed și pajiști umede cu smocuri de vegetație înaltă, evitând stufărișul.
Specie retrasă, când se sperie de obicei fuge, făcându-se nevăzut în vegetație. Însă cântecul îi este aparte: un fluierat scurt, ascuțit, repetat ritmic și care poate fi auzit de la o distanță de 1-2 kilometri în nopțile liniștite.
În 19 martie, cinci exemplare de ciocîntors (Recurvirostra avosetta) au fost prezente pe malurile Lacului Morii. Elegantele păsări cu penajul alb-negru pot fi recunoscute ușor după ciocul lung, subțire și curbat în sus. Conformația specifică a ciocului este o adaptare la modul de hrănire a speciei. Modul particular de hrănire, cu mișcări laterale de „secerare” în mâlul și apele puțin adânci este unic, fiind întâlnit doar în cazul celor 4 specii de ciocântorși existenți la nivel Mondial – o specie în America de Nord și Centrală, una în America de Sud, una în Australia și specia din România, cu distribuție Eurasiatică.
Specie limicolă migratoare, sosește din migrație în lunile martie-aprilie. În România ciocîntorsul cuibărește fragmentat, în special în zonele joase cu habitate acvatice salmastre, din zonele extracarpatice. În interiorul arcului carpatic, specia cuibărește doar în câteva locații, izolat, în zone cu sărături.
La o lună distanță, din Parcul Natural Văcărești avem încă o semnalare a unei specii noi. De data această avem o pasăre de talie mare, dar tot cu un cioc aparte, care o face inconfundabilă. Lopătarii (Platalea leucorodia), păsări picioroange de apă, pot fi confundate de la distanță cu egretele din cauza penajului alb, dar, de aproape sunt foarte ușor de identificat. Ciocul lung, negru se lățește la vârf, fiind asemănător cu o lopată sau lingură, detaliu care i-a dat păsării denumirea comună.
Vârful ciocului este gălbui, cu o nuanță mai intensă în perioada de reproducere. Mai poate fi identificat și prin modul în care se hrănește, cu ciocul scufundat în apă își mișcă stânga-dreapta capul, în timp ce pasărea înaintează. Zboară asemenea berzelor, cu gâtul întins și cu bătăi de aripi mai dese decât ale egretelor. Specie migratoare, în România lopătarul cuibărește fragmentat, având colonii în zonele umede întinse, în special în Delta Dunării, dar și de-a lungul culoarului Dunării, în Bărăgan, sudul Olteniei, nordul Moldovei și în Câmpia de Vest.
A patra specie, sfrânciocul cu cap roșu (Lanius senator) a fost observată în 19 mai în nordul capitalei, la marginea Pădurii Băneasa. Dacă vă întrebați de unde provine numele de specie, ei bine acesta a fost ales de oamenii de știință pentru asemănarea dintre culoarea creștetului acestei păsări și toga senatorilor romani. Și tot ca o curiozitate, spre deosebire de celelalte specii de sfrâncioci care-și fac depozite de hrană, înfigând prada în țepii arbuștilor sau chiar în sârma ghimpată cu care ne împrejmuim terenurile, sfrânciocul cu cap roșu zdrobește cu ciocul insectele mici, iar pe cele de dimensiuni mari le dezmembrează, rareori trăgându-le în țeapă.
Specie migratoare, sosește de obicei începând cu luna aprilie și pleacă înapoi spre locurile de iernare din Africa sub-sahariană în august. În România cuibărește în zonele cu influențe sub-mediteraneene. Este răspândită în sud-est (Dobrogea continentală) și sud-vest (județele Gorj, Mehedinți,Caraș-Severin).
Toate aceste observații, fie de specii comune ori de rarități observate în București au putut fi colectate mulțumită dedicației voluntarilor noștri, care găsesc timp an de an să facă vizitele obligatorii în teren în perioada de monitorizare. Deși ei declară că „e dovedit științific” că orice ieșire în teren are potențial să se transforme în descoperirea unei rarități sau chiar a unei specii noi pentru avifauna României, noi le mulțumim pentru tot efortul depus la cunoașterea biodiversității citadine.
Noutati
Pactul Verde european nu a fost deraiat, dar Parlamentul European a votat o Lege pentru Refacerea Naturii slăbită
Victoria de astăzi a NATURII a avut un cost foarte mare - pentru a ajunge la un compromis, parlamentarii europeni au sacrificat multe obligații și ținte critice, ajungând la o poziție substanțial mai slabă decât propunerea inițială a Comisiei.
Proiecte
Uite Barza!
Recensământul cuiburilor de berze este un efort de a cunoaște situația berzelor albe în România. Primul pas pentru a le ajutaeste de să știm câte perechi cuibăresc și care este numărul puilor. Colectarea datelor se face cu ajutorul unei aplicații de smartphone care a fost creată special pentru acest proiect, cu ajutorul ENEL România. Pe termen lung, dorim ca această aplicație să fie folosită de cât mai multă lume pentru recenzarea cuiburilor de berze, astfel încât în timp să devină instrumentul de bază pentru colectarea datelor privind cuibăritul acestei specii în România. Aplicația este simplă, dar acuratețea datelor este esențială.
