Share

La prima vedere

La prima vedere, proiectele europene reprezintă doar niște titluri greu de descifrat, lungi și câtuși de puțin atrăgătoare. La prima vedere. Oamenii cred că se risipesc tone de hârtie, că efectuăm activități complexe și de neînțeles pentru muritorul de rând. La prima vedere. Ne-am propus să demontăm aceste mituri și să arătăm cine este și ce face în spatele unui proiect european.

Nu e un singur om – sunt zeci de persoane. Iar fiecare acțiune a lor este documentată. De la deplasările pe teren la kilometri parcurși, prețul combustibilului, ustensilele folosite și rapoartele întocmite de ei. Ce nu se vede? Pasiunea investită în fiecare asemenea proiect.

Planul de management

La finalul lunii martie din anul 2018, peste 60 de specialiști lucrau în proiectul „Elaborarea Planurilor de management pentru ariile protejate ROSCI0310 Lacurile Fălticeni, ROSCI0389 Sărăturile de la Gura Ialomiței – Mihai Bravu, ROSP0051 Iezerul Călărași, ROSPA0061 Lacul Techirghiol, ROSPA0101 Stepa Saraiu Horea, ROSPA0111 Berteștii de Sus – Gura Ialomiței”.

Să îi acordăm puțină atenție titlului, să îl traducem. Mai întâi, ce este un plan de management? Este un document care precizează scopul ariei protejate, în acord deplin cu protecția și conservarea biodiversității specifice. Asta înseamnă că toți cei implicați nu fac altceva decât să stabilească speciile cheie pentru fiecare arie naturală protejată în parte. Apoi, să descrie în mod detaliat măsurile care trebuie luate pentru a le menține cel puțin la aceeași stare de conservare, dacă nu să o și îmbunătățească.

Munca lor de documentare se traduce în zile și nopți petrecute pe teren. Dar nu scapă doar cu atât, cu partea frumoasă a lucrurilor, cu ieșirile în natură. Urmează și alte zile în laboratoare și la birouri, pentru centralizarea datelor, munca de verificare și de redactare a unor documente „stufoase”, menite să ajute speciile din fiecare habitat în parte. E clar ce le-ar plăcea mai mult – să stea pe teren. Dar e clar și care parte e mai importantă – ca să ai impact în conservare, trebuie să faci și partea mai puțin plăcută. Cert este că numai cu fiecare rotiță în mișcare se poate face treabă.

Pentru un neavizat, nici locațiile nu au ceva spectaculos. Poate ai făcut cândva o baie cu nămol de la Techirghiol sau îți amintești de poveștile lui Creangă de la „fabrica de popi” din Fălticeni. Dar specia nouă de pasăre pentru fauna României a fost descoperită la Techirghiol, iar vidrele lasă urme pe zăpada afânată de la Fălticeni. Iar ele încă nu au devenit legende urbane sau povești. Și nici nu vor deveni, când planurile de management vor fi gata. Scopul unui plan de management este să ajute la protejarea naturii, dar să și armonizeze activitățile umane cu speciile protejate.

Mecanică fină

Când spui proiect european, spui zeci de oameni. O echipă care are nevoie să fie coordonată. O mașinărie bine unsă. E mecanică fină. Pentru asta, există managerul de proiect.

Mirela Gavrilă a ajuns să știe și ce marcă de mașini au cei peste 60 de angajați din proiect. Îi știe pe toți pe nume și prenume, pe porecle, dar mai ales pe middle name, lucru pe care oamenii nu îl trec nici pe Facebook. Pentru a reuși să-și formeze echipa, Mirela a citit CV-uri cât pentru o companie de resurse umane care se pregătește de angajări. Era nevoie de biologi: ornitologi, mamologi, entomologi, ihtiologi, herpetologi, botaniști, dar și de comunicatori, responsabili locali, de resurse umane sau de achiziții.

O mare parte dintre biologii din proiect sunt din Cluj-Napoca. Asta înseamnă sute de kilometri parcurși și zeci de nopți dormite (sau nedormite) în trenuri. Mirela este cea care știe și la ce oră pleacă trenul de noapte de la Cluj spre București și care este legătura spre Constanța. Tot ea se împarte între zeci de deconturi lunar și știe prețul motorinei de la 5 stații diferite din drumul de la București spre Fălticeni.

De când a început proiectul, Mirela a ajuns să vorbească mai tare cu 10-20 de decibeli. De ce? Pentru că nu o mai auzi de zgomotul tastaturii când scrie mailuri sau centralizează informații. Își coordonează colegii și pe e-mail și pe telefon, le dă sau le cere mereu informații. I se va topi bateria telefonului mobil de la câte minute vorbește în fiecare zi – ea e coșmarul oricărui operator telefonic care crede că oferta nelimitată înseamnă doar câteva ore de convorbiri. „Job-ul meu nu se finalizează niciodată după ce am închis ușa biroului, chiar dacă am stat uneori și peste progamul de opt ore”, spune Mirela, care le răspunde aproape la orice oră colegilor din proiect.

Păsărar de Buckingham

Ce au făcut colegii noștri din luna iunie și până acum? Au întocmit metodologii, au studiat siturile și speciile cheie, punctele de monitorizare și observații. „E important să cunoști siturile din punct de vedere socio-economic, pentru a stabili prioritățile de conservare”, explică Emil Todorov.

Colegii de la SOR îi spun Emo, dar e numai un alint moștenit de când lucra în Bulgaria. Îl trezești la ora 3 dimineața și îi spui numele unei specii de pasăre. Îți face fișa instantaneu: de câte ori a văzut-o în ultimele luni în sit, câte exemplare erau, dacă se hrăneau sau se curtau, ce mănâncă, ce sunete emit, ce greutate au și ce măsuri de conservare e bine să iei pentru ele. Stă cu orele lipit de lunetă, pe teren, indiferent cât de puternic este vântul, cât de tare este soarele.

Emil este unul din specialiștii care poate face de toate – de la lucrul cu elevii la măsuri de conservare. Nu degeaba a și fost premiat de regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Acum, e dedicat în totalitate proiectului, cu accent pe zona Iezerul Călărași.

Satisfacția

Muncă fără satisfacții nu se poate. În 2010, Laurențiu Petrencu era unul dintre cei care semnalau pentru prima oară în România muscarul semigulerat. În 2017, ca biolog în proiect, a avut ocazia să mai descopere o specie nouă pentru fauna României – pietrarul de deșert la Techirghiol. Era pe teren alături de biologul Lucian Eugen Bolboacă. Și e mai bine așa, pentru că Laurențiu are nevoie să mai fie temperat uneori – intră cu mașina și prin noroaie de unde mai iese doar remorcat de un tractor.

E un copil al Deltei, un produs al școlii de ornitologie desăvârșite de Eugen Petrescu la Tulcea, are studii superioare la Iași, dar în Dobrogea se simte peste tot acasă. A crescut, doar, la clubul Falco Cherrug din Tulcea. Laur a făcut monitorizări de gâște ani la rând, a înghețat cu ochiul pe lunetă sau binoclu, a înconjurat pe jos lacul de la Techirghiol de nenumărate ori, știe unde cuibăresc speciile cheie, iar când visează urât, visează metodologii.

Despre specia nouă descoperită pe final de an trecut? „Ne-am dat seama din start că e vorba de o specie exotică. A fost o întâmplare norocoasă. Dar n-aș numi-o cel mai important moment pentru mine, povestește Laurențiu. Pentru mine, e important când pot să ies pe partea cealaltă din noroi, fără ajutorul unui tractor. Descoperirea unei specii noi este un bonus care-ți face ziua mai frumoasă”.

Proiectul este cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020.

Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro.

Conţinutul acestui material nu reprezintă ȋn mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Dacă ți-a plăcut, distribuie
Sistăm livrarea comenzilor până la ridicarea stării de urgență. Vă mulțumim pentru înțelegere.
+