Graurul, one-bird show 
În căutarea puilor de șoimi dunăreni 
EuroBirdwatch, dacă tot e toamnă 
RESTORIVER – pentru protejarea râurilor afectate de schimbările climatice și pentru siguranța oamenilor 
Școli și Grădinițe Prietenoase cu Natura: continuăm promovarea educației pentru cunoașterea naturii 
Mesteacănul 
Ziua Rujului – inspirație, penaje și machiaje 
Unde vedem papagali în România? 
Unele păsări merită un renume mai bun 
Conservarea gâștelor cu gât roșu 
Conservarea șoimului dunărean în NE Bulgariei, Ungaria, România și Slovacia 
Conservarea acvilei țipătoare mici în România 
Investigarea prezenței dropiei în România 
Salvați pelicanul creț în Delta Dunării 
Uite Barza! 
Atlasul Păsărilor din București 
Monitorizarea Păsărilor Comune 
Protecția berzei albe în Lunca Dunării 
International WaterBird Count 
Restoriver 
POIM Moldova 
POIM SUD 
ROSPA0059 Lacul Strachina 
ROSPA0052 Lacul Beibugeac 
Școli și grădinițe prietenoase cu natura 
Spring Alive 
Pasărea Anului 
Restore Nature 
România Prinde Aripi 
Aripi Libere 
Agricultură pentru biodiversitate 
Big Day_Maraton ornitologic 
It is time! 
PETlican 
Noaptea Privighetorilor 
Păsările Clujului 
Ce floare este aceasta? 
Animale din Africa și sunetele lor 
Ce pasăre este aceasta? 
Pliant Păsări din habitate acvatice 
Pliant Păsări din parcuri și grădini 
Insignă orhidee albină 
Insignă fluturaș de stâncă 
Insignă șoim dunărean 
Insignă șoim dunărean în zbor 
Insignă lăcustar 
Colecția de puzzle-uri educative Păsări acvatice 
Joc memory Găsește perechea 
Joc memory Păsări comune din parcuri și grădini 
Puzzle Păsări care se hrănesc pe malurile apelor 
Puzzle Stârci din România 
Sacoșă prigorie în zbor 
Sacoșă pescăraș albastru 
Cuib huhurez mic 
Cuib cucuvea Știri
Păsările lunii aprilie – Pietrarii
20 martie 2023
Primăvara vine de fiecare dată cu cântec de păsări, iar în aprilie corul primăverii are deja multe voci. Printre acestea, se numără și pietrarii, iubitori ai zonelor însorite. Care, după cum îi prezintă numele, își vor interpreta piesele din vârful pietrelor, naturale sau artificiale.
Familia/Genul
Până nu demult, pietrarii erau considerați membri ai familiei sturzilor. Dar studiile genetice recente au inclus micile păsări cântătoare în larga familie a muscarilor, alături de privighetori, codroși și mărăcinari. Familia Muscicapidae este, de altfel, una numeroasă, cu peste 350 de specii, împărțite în peste 50 de genuri. Genul Oenanthe conține peste 30 de specii. Dintre acestea, la noi cuibăresc trei specii, pietrarul răsăritean, pietrarul negru și pietrarul sur, iar două, pietrarul mediteranean și pietrarul de deșert, apar accidental.
Pietrarii sunt păsări de talie mică, excelente cântătoare, chiar dacă nu ating rafinamentul privighetorilor. Prezintă dimorfism sexual, masculii fiind și în acest caz cei mai colorați. Dar e vorba de puțină culoare, penajul lor cu gri, alb și negru fiind înviorat prin nuanțe de gălbui și cărămiziu. O caracteristică aparte este modelul în forma literei T de pe coadă, de culoare neagră, vizibil în zbor la toate speciile. Unele specii prezintă sprâncene deschise la culoare. Au coada lungă și cioc subțire.
Unde le vezi
Preferă zonele deschise, cu iarbă, pietre și tufărișuri reduse ca întindere. Caracteristic grupului, după cum ne arată numele popular al păsărilor, este faptul că toate speciile sunt legate de zone cu pietre la vedere. Preferințele diferă în funcție de specie, mergând de la simplu pietriș, la grohotiș, stâncărie sau chiar resturi ale activităților antropice, precum betoane sau moloz, în cazul pietrarului sur. Dintre cele trei specii cuibăritoare la noi, pietrarul sur este larg răspândit, cuibărind din zona de câmpie până în zonele de pajiști montane, iar celelalte două sunt restricționate în zona de sud-est a României.
Hrană
Sunt păsări insectivore care se hrănesc mai ales la nivelul solului. Au mai multe tehnici de prindere a prăzii: o culeg direct de pe sol, „sapă” superficial în vegetație să ajungă la ea, se lansează în jos din punct mai înalt de observație, sar ușor ca să prindă insectele în zbor. Consumă și păianjeni, melci, viermi, iar spre sfârșitul verii și începutul toamnei consumă și fructe.
Cuibărit
Cuibul este situat cel mai adesea în crăpături și cavități din sol, dintre pietre și bolovani sau din ziduri și pereți de piatră. Ocupă cu succes și vizuini de popândăi sau alte rozătoare.
Migrație
Fiind păsări predominant insectivore, toate cele trei specii cuibăritoare la noi sunt migratoare. Pietrarul negru pleacă spre zonele de iernare mai devreme, prin august, iar celelalte două specii ceva mai târziu, prin octombrie. Își petrec sezonul rece în Africa și revin la locurile de cuibărit în cursul lunii aprilie.
Specii reprezentative
Deși numele ne poate duce cu gândul la o pasăre uniform și tern colorată, pietrarul sur, mai ales masculul primăvara, nu duce lipsă de elemente cromatice atractive. Spatele gri primăvara și maroniu toamna, contrastează vizibil cu aripile negre și pieptul gălbui. Masca neagră de peste ochi este dublată de o sprânceană albă. Femela are penajul mai estompat. Ambele sexe prezintă în zbor clasica coadă albă cu un T negru pe margine.
Este cel mai comun și mai răspândit pietrar de la noi. Pietrarul preferă, cum altfel, zonele pietroase, deschise, cu pajiști și terenuri necultivate.
Cuibul format din frunze, mușchi, licheni, pene și păr, este situat în diverse cavități, în rocării sau pereți și ziduri, în vizuine de iepure sau popândău. Femela depune 4-8 ouă. Este una dintre speciile parazitate de cuc.
Hrana de bază sunt insectele, dar consumă și păianjeni, râme sau melci. Către sfârșitul verii și în toamnă, se hrănește și cu fructe.
Iernează în Africa, fiind o migratoare redutabilă pe distanțe lungi, chiar și subspecia din Canada petrecând iarna tot în Africa.
Este afectată în principal de pierderea habitatelor și de utilizarea excesivă a insecticidelor, din cauza intensificării agriculturii.
Puteți citi mai multe despre această specie aici.
Prezintă cel mai redus dimorfism sexual dintre pietrarii de la noi, masculul și femela fiind foarte asemănători. Penajul se aseamănă cu penajul de toamnă al pietrarului sur, dar în nuanțe mai pale, gri-maroniu pe spate, alb-gălbui pe piept și burtă. Adoptă adesea o postură verticală.
În Europa se află la limita vestică a arealului, fiind distribuit preponderent în Asia Centrală, întâlnită în întinderile stepice din estul Europei până în Mongolia. La noi are o distribuție sud-estică, cuibărind în Bărăgan și în Dobrogea.
Specialist de zone stepice, aride, preferă pajiștile întinse, uneori cu pietriș sau stâncării izolate, cu tufe rare. Adesea împarte habitatul cu popândăul, ale cărui galerii le folosește pentru amplasarea cuibului.
Își face cuibul din iarbă uscată, căptușit cu lână, pene și materiale vegetale și îl amplasează cel mai adesea în galerii de rozătoare, cuiburi abandonate de prigorii sau găuri naturale.
Hrana de bază sunt insectele, însă consumă și alte nevertebrate, precum păianjeni, viermi sau melci, dar și hrană vegetală.
Iernează în Africa și Asia de Sud, fiind o migratoare pe distanțe medii și lungi.
Este specia de pietrar cea mai afectată de pierderea habitatelor, în special de transformarea pajiștilor în terenuri arabile, dar și de utilizarea excesivă a insecticidelor, toate caracteristice intensificării agriculturii.
Puteți citi mai multe despre această specie aici.
Cel mai rar pietrar de la noi prezintă cel mai mare dimorfism sexual. Masculul este negru dorsal, pe gât și obraji și alb pe piept, ceafă și creștet. Femela este mai tern colorată, în nuanțe de gri și maro. Coada are acel tipar caracteristic pietrarilor, un „T” negru pe fundal alb, evident în timpul zborului. Mica pasăre frumos cântătoare este una activă, într-o permanentă mișcare.
Întâlnit din sud-estul Europei și până în centrul Asiei, petrece iarna în Africa de est. În România sosește în aprilie-mai, și cuibărește fragmentat, unde găsește habitat potrivit, în sud-estul țării, în zona Dobrogei continentale.
Pietrarul negru este prezent în zone aride, pietroase, cu vegetație scundă, dar ajunge și pe pante montane golașe sau platouri înalte cu stâncării.
Cuibul, construit din fire vegetale uscate și căptușit cu păr și lână, este amplasat în cavități sub pietre, în crăpături de stâncă sau în maluri. Femela clocește singură cele 4-6 ouă depuse.
Se hrănește cu furnici, gândaci, cosași, păianjeni și melci. Fructele și semințele intră și ele în meniu, în special la final de vară. Vânează scanând prada de pe tufe sau stâncărie, de la nivelul solului, sau în zbor, cu mici salturi după insecte.
Pietrarul negru are puține amenințări, cea mai importantă fiind distrugerea zonelor de stâncărie prin deschiderea de cariere. Însă, după încetarea activității și abandonarea carierei, specia poate să revină.
Puteți citi mai multe despre această specie aici.
Considerente privind conservarea
Fiind specii dependente de habitate naturale, suportă greu modificările de habitat. Pietrarul răsăritean este dependent de pajiști stepice, astfel că extinderea agriculturii, prin aratul pajiștilor, are efecte dezastruoase asupra speciei. Cu atât mai mult cu cât în zona sa de distribuție, Dobrogea și Bărăgan, intensificarea agriculturii a distrus marea majoritate a habitatelor naturale existente acum un secol, de exemplu. Pietrarul sur este mai rezistent, datorită răspândirii mai largi și unei toleranțe mai ridicate a extinderii antropizării. Pietrarul negru este dependent de zone de stâncărie, care adesea sunt ținta exploatărilor de piatră (cariere deschise). Acest fapt duce la pierderea populației, însă specia poate recoloniza zonele distruse și carierele abandonate, odată cu oprirea activităților.
Text: Teodora Domșa
Traducerea în limba maghiară: Bálint Orsolya
Lista surselor bibliografice folosite la realizarea acestui articol poate fi consultată aici.
Április hónap madarai – Hantmadarak
Intro
A tavasz mindig madárcsicsergéssel érkezik, és áprilisban már sok hang énekel a tavaszi kórusban. Köztük vannak a hantmadarak, a napos területek szerelmesei. Ahogy a nevük is mutatja, ők a természetes vagy mesterséges hantok tetejéről fogják előadni az éneküket.
Család/Nem
A közelmúltban a hantmadarakat még a rigófélék családjába sorolták. A legújabb genetikai kutatások azonban bebizonyították, hogy a kis énekesmadarak a légykapófélék terjedelmes családjába tartoznak a fülemülékkel, rozsdafarkúakkal és a csukokkal együtt. A (légykapófélék) Muscicapidae család igencsak nagy, az ide tartozó több, mint 350 fajt megközelítőleg 50 nemzetségbe sorolják. Az Oenanthe nemhez több, mint 30 faj tartozik. Ezekből nálunk három faj fészkel: a pusztai hantmadár, az apácahantmadár és a hantmadár, illetve további kettő, a déli hantmadár és a sivatagi hantmadár is véletlenszerűen előfordulhat.
A hantmadarak kis termetű, kiváló énekesek, még ha nem is érik el a fülemülék kifinomultságát. Ivari dimorfizmust mutatnak, ebben az esetben is a hímek a színesebbek. Viszonylag kevés szín jelenik meg rajtuk, a szürke, fehér és fekete tollazatuk a sárga és téglavörös árnyalataival egészül ki. Jellegzetességük a farkukon megjelenő fekete T alakú folt, amely röptében az összes fajon megfigyelhető. Néhány fajnak világos színű szemöldöke van. Hosszú farkuk és vékony csőrük van.
Hol láthatod őket
A fűvel, kövekkel és kisebb bokrokkal borított nyílt területeket kedveli. A csoport jellegzetessége, mint a román nevük is mutatja, hogy a fajokat általában kövekkel borított területeken lehet megfigyelni. A preferenciák fajonként eltérőek, a kavicsos területektől egészen a kőfolyásokig, a sziklákig vagy akár az emberi hatás maradékáig változhatnak, mint a betonnal borított vagy törmelékes területek a hantmadár esetében. A nálunk fészkelő három faj közül a hantmadár rendelkezik széles elterjedéssel, az alföldtől az alpesi gyepekig fészkel, míg a másik két faj Románia délkeleti részére korlátozódik.
Táplálkozás
Rovarokat fogyasztó madárként főleg a talaj szintjén táplálkoznak. A zsákmány elfogására több technikájuk van: egyenesen a földről gyűjtik, a növényekbe felületesen „ásva” érik el a rovarokat vagy egy magasabb megfigyelő pontról ugranak le, hogy a rovart röptében kapják el. Pókokat, csigákat, férgeket egyaránt fogyasztanak, illetve a nyár végén és az ősz elején a gyümölcsök is felkerülnek az étlapjukra.
Fészkelés
A fészek leggyakrabban a talajban lévő hasadékokban és üregekben, kövek és sziklák között vagy kő- és sziklafalakon található. Elfoglalhatják ürgék és más rágcsálók odúit is.
Vonulás
Rovarfogyasztó fajok lévén a nálunk költő három faj vonuló madár. Az apácahantmadár hamarabb, már augusztus végén elindul a telelőhelye felé, a másik két faj pedig valamivel később, októberben indul útnak. A hideg évszakot Afrikában töltik és fészkelőhelyeikre az áprilisi hónap során térnek vissza.
Képviselő fajok
Hantmadár (Oenanthe oenanthe)
Bár a román nevéről egy egységesen szürke és fakó színű madár juthat eszünkbe, a hím, főleg tavasszal, nem szenved hiányt a vonzó színelemekben. A tavasszal szürke, ősszel barnás színű hát szembetűnő kontrasztot alkot a fekete szárnyakkal és a sárgás mellel. A szemek feletti fekete maszkot egy fehér szemöldök duplázza meg. A tojó tollazata tompább. Mindkét nemen megfigyelhető repülés közben a klasszikus fehér farok amelynek szélén fekete T alakú folt található.
Nálunk ő a leggyakoribb és legelterjedtebb hantmadár faj. A köves, nyílt, meg nem művelt földekkel borított területeket és réteket kedveli.
Levelekből, mohákból, zuzmókból, tollakból és szőrökből álló fészkét különböző mélyedésekben, kőhalmokban vagy falakban, esetleg nyúl vagy ürge üregekben helyezi el. A tojó 4-8 tojást rak. A kakukk által parazitált fajok egyike.
Fő táplálékát a rovarok képezik, de pókokat, földigilisztákat és csigákat is szívesen fogyaszt. Nyár végén és ősszel az étrendje gyümölcsökkel egészül ki.
Híresen hosszútávú vonuló, még a a kanadai alfaja is Afrikában tölti a telet.
A mezőgazdaság intenzív térhódítása miatt az élőhelyek elvesztése és a rovarirtó szerek nagymértékű használata veszélyezteti.
Többet erről a fajról itt lehet olvasni.
Pusztai hantmadár (Oenanthe isabellina)
A nálunk látható hantmadarak közül ennél a fajnál a leggyengébb a nemi dimorfizmus, a hím és a tojó nagyon hasonlít egymásra. Tollazata a hantmadár őszi tollazatára hasonlít, de halványabb árnyalatokkal, barnás-szürke háttal valamint sárgás-fehér mellkassal és hassal. Gyakran függőleges pózt vesz fel.
Európában található az elterjedési területe nyugati határa, mivel főleg Közép-Ázsiában van jelen, füves sztyeppéken, Európa keleti részétől egészen Mongóliáig. Nálunk dél-keleti elterjedésű, a Bărăgan-ban és Dobrudzsában költ.
Sztyeppés területek specialistája, a nagy kiterjedésű, néha kavicsos vagy sziklakibúvásos, ritka bokros gyepeket kedveli. Az élőhelyén gyakran ürgékkel osztozik, amelyek üregeit fészkelésre használja.
Gyapjúval, tollakkal és növényi anyagokkal bélelt fészkét száraz fűből építi, többnyire rágcsálók üregeibe, elhagyott gyurgyalag fészkekbe vagy természetes üregekbe.
Az alap étrendje rovarokból áll, de fogyaszt más gerincteleneket mint pókokat, férgeket vagy csigákat és növényi táplálékot is.
Dél-Afrikában és Ázsiában telel, közepes és hosszútávú vonuló.
Az élőhelyvesztés által legjobban érintett hantmadár faj, főleg a gyepek beszántása és a túlzott rovarirtóhasználat, azaz a mezőgazdaság intenzívebbé válása fenyegeti.
További információkat a fajról itt olvashatnak.
Apácahantmadár (Oenanthe pleschanka)
A nálunk előforduló legritkább hantmadár fajnál jelenik meg a legszembetűnőbb szexuális dimorfizmus. A hím hátoldala, nyaka és arca fekete, a melle, a tarkója és a feje búbja pedig fehér. A tojó tompább színezetű, a szürke és barna árnyalatai jelennek meg rajta. A farkán repülés közben megfigyelhető a hantmadarakra jellemző fehér alapon fekete „T” forma. A gyönyörűen éneklő kis méretű madár aktív életmódot él, állandóan mozgásban van.
Költési időszakban Délkelet-Európától Közép-Ázsiáig megtalálható, Kelet-Afrikában telel. Romániába április-május környékén érkezik; az ország délkeleti részén, a szárazföldi Dobrudzsában, ahol számára megfelelő élőhelyet talál, fragmentáltan fészkel.
Az apácahantmadár a száraz, sziklás, alacsony növényzetű területektől a meredek hegységekig és sziklás fennsíkokig jelen van.
A száraz növényekből álló, szőrrel és gyapjúval bélelt fészkét sziklák alatti üregekbe, sziklahasadékokba vagy partokra építi. A tojó a 4-6 tojáson egyedül kotlik.
Hangyákkal, bogarakkal, szöcskékkel, pókokkal és csigákkal táplálkozik. Nyár végére a gyümölcsök és magok is felkerülnek az étlapjára. A bokrokról és sziklákról, röptében vagy apró ugrásokkal szedegeti össze rovarokból álló zsákmányát.
Az apácahantmadarat kevés veszély fenyegeti, a legjelentősebb talán a sziklás élőhelyeken a kőfejtők létesítése, azonban a tevékenység beszüntetése és a kőfejtő leállítása után a faj visszatérhet.
Erről a fajról többet itt olvashatnak.
Természetvédelmi megfontolások
Természetes élőhelyekhez kötődő madárként nehezen viselik az élőhely változásokat. A pusztai hantmadarat, a sztyepp réteinek lakóját katasztrófálisan érinti a gyepek felszámolásával történő mezőgazdasági terjeszkedés. Annál is inkább, mert elterjedési területén, Dobrudzsában és Bărăganban a mezőgazdaság kiterjedése például az egy évszázaddal ezelőtt még létező természetes élőhelyek nagy részét tönkretette. A hantmadár ennél ellenállóbb, hála a szélesebb elterjedésének és az antropogén hatásokkal szembeni tolerancia képességének. Az apácahantmadár a sziklás területek lakója, amely gyakran a kőbányászat célpontjává válik (külszíni bányák). Ez populáció csökkenéshez vezet, de a faj képes újra benépesíteni a felhagyott kőbányákat, miután a tevékenységeket leállították.
Szöveg: Teodora Domșa
Magyarra fordította: Bálint Orsolya
A “hónap faja” rovat létrehozásához szükséges hivatkozáslistát itt lehet megtekinteni.
Noutati
Pactul Verde european nu a fost deraiat, dar Parlamentul European a votat o Lege pentru Refacerea Naturii slăbită
Victoria de astăzi a NATURII a avut un cost foarte mare - pentru a ajunge la un compromis, parlamentarii europeni au sacrificat multe obligații și ținte critice, ajungând la o poziție substanțial mai slabă decât propunerea inițială a Comisiei.
Proiecte
Uite Barza!
Recensământul cuiburilor de berze este un efort de a cunoaște situația berzelor albe în România. Primul pas pentru a le ajutaeste de să știm câte perechi cuibăresc și care este numărul puilor. Colectarea datelor se face cu ajutorul unei aplicații de smartphone care a fost creată special pentru acest proiect, cu ajutorul ENEL România. Pe termen lung, dorim ca această aplicație să fie folosită de cât mai multă lume pentru recenzarea cuiburilor de berze, astfel încât în timp să devină instrumentul de bază pentru colectarea datelor privind cuibăritul acestei specii în România. Aplicația este simplă, dar acuratețea datelor este esențială.
