Share

Păsările lunii aprilie – Presurile

Pentru cei cărora le plac drumețiile, unul dintre sunetele inconfundabile și, în același timp reconfortante, este cântecul presurilor. Interpretat de cele mai multe ori din vârful unei tufe, cântecul acestor păsări a inspirat compozitori și scriitori, fiind imortalizat în simfonii, poeme sau cărți pentru copii.

Presură cu cap negru

Familia/Genul

Presurile aparțin genului Emberiza, singurul gen din familia Emberizidae. Se aseamănă cu vrăbiile dar și cu cintezele, cu care se înrudesc. Sunt păsări cu cioc scurt, gros și conic, adaptat hrănirii cu semințe, având în consecință un mod de viață mai terestru. Penajul păsărilor este caracterizat de striații, coloritul variind de la gri-maroniu, până la gri-albăstrui, ruginiu sau galben intens, femelele fiind de regulă mai șterse.

În Europa sunt 15 specii, dintre care în România cuibăresc doar 7 (alte 3 având o apariție ocazională). Pasărea omătului, care până nu demult aparținea acestei familii, a fost mutată în familia Calcariidae, alături de specii din genul Calcarius.

Presură galbenă

Unde le vezi

Deși sunt specii predominant terestre, pot fi observate cel mai ușor atunci când cântă în vârful arborilor, tufelor sau pe firele de electricitate. Cântecul este puternic și adesea scurt, specific fiecărei specii. Ca grup, ocupă o gamă foarte diversă de habitate, de la zone cu stâncărie (presura de munte), la pajiști (presura galbenă) și terenuri agricole (presura cu cap negru), sau chiar mlaștini cu stuf (presura de stuf).

Hrana

Presurile se hrănesc predominant cu semințe de graminee, folosindu-se cu succes de cioc pentru a le consuma. La unele specii, ciocul se mișcă și în lateral, pentru a putea decoji eficient semințele. Se hrănesc predominant pe sol. În perioada de creștere a puilor, aceștia sunt hrăniți cu insecte. În afara perioadei de cuibărire caută hrana în stoluri de zeci sau sute de indivizi, uneori cu mai multe specii de presuri și cinteze.

Presură bărboasă

Cuibărit

Cuibul în formă de cupă este construit din ierburi, predominant de către femelă. Este amplasat pe sol, ascuns în iarbă, sau în partea de jos a tufișurilor compacte, adesea cu spini. Puii sunt îngrijiți de către ambii părinți. Unele specii pot depune mai mult de o pontă pe sezon.

Migrație

Mare parte din specii sunt migratoare, în special populațiile din nord. Din cele care cuibăresc la noi, doar două specii (presura cu cap negru și presura de grădină) sunt complet migratoare, restul rămân și peste iarnă (uneori chiar numere consistente), în special în zonele sudice.

Presură de munte

Specii reprezentative

Este cea mai comună specie de presură de la noi, de talia unei vrăbii de casă, dar mai zveltă și cu coada mai lungă. Cele două sexe prezintă penaje diferite. Masculul are capul și abdomenul de culoare galbenă, cu lateralele și pieptul striate și cu nuanțe roșcate. Pe partea dorsală penajul este roșcat-gălbui cu striații negre și târtița roșcată. Femela prezintă nuanțe mult mai șterse de galben și roșcat.

Presura galbenă este o specie răspândită în aproape toată Europa, fiind rezidentă în toate zonele, cu excepția celor nordice. Cuibărește și în România, fiind sedentară. În perioadele reci, se deplasează în grupuri mici în funcție de existența resurselor de hrană, putând exista un influx de exemplare provenite din nord.

Habitatele preferate de specie diferă în funcție de regiune. În timp ce în partea nordică a țării apare predominant în habitate semideschise, cu tufișuri și arbori izolați, în sud arată o preferință pentru păduri. Cuibul este ascuns în iarbă sau amplasat la baza tufelor.

Cel mai adesea este observată când cântă, în vârful vegetației, la înălțime. Cântecul său este binecunoscut, format din 5-8 note scurte, repetate rapid „si-si-si-si-si-si-siuiuiu”.

Consumă în principal semințe, căutând hrana pe sol. Puii sunt hrăniți și cu insecte.

Presura galbenă este amenințată de intensificarea agriculturii, mai precis de utilizarea masivă a pesticidelor, de suprafețele mari cu monoculturi și de, eliminarea fâșiilor necultivate dintre terenurile arabile.

Puteți citi mai multe despre această specie aici.

 

Cum le poți ajuta 

Susținând utilizarea cu discernământ a pesticidelor și limitarea suprafețelor cultivate cu monoculturi. Alte acțiuni umane care afectează presurile sunt pășunatul excesiv și eliminarea suprafețelor necultivate, cu tufe, dintre terenurile arabile.

Lista surselor bibliografice folosite la realizarea secțiunii „Păsările lunii” poate fi consultată aici.

Április hónap madarai – A sármányok

Bevezető

A túrázás szerelmesei számára a lépteiket kísérő összetéveszthetetlen és egyben megnyugtató hangok egyike a sármányok éneke. Az általában egy bokor csúcsáról előadott dal zeneszerzőket és írókat ihletett meg, és szimfóniákban, versekben valamint gyerekkönyvek lapjain lett megörökítve.

Család/Nem

A sármányok az Emberiza nembe, a sármányfélék (Emberizidae) családjába tartoznak. Egyaránt hasonlítanak a velük rokonságban álló verebekre és pintyekre is. Rövid, vastag és kúpos csőrük a magevéshez alkalmazkodott, így életmódjuk is inkább a talajhoz kötött. Az egyes fajok tollazatára jellemző a sávozottság, míg színezetük a szürkés-barnától a szürkés-kéken és rozsdaszínen át az élénksárgáig változhat, bár a tojók rendszerint fakóbbak.
Európában 15 fajt találunk, de ezek közül Romániában csupán 7 költ (további 3 időszakosan jelenik meg). A hósármányt, amely nemrég még ebbe a csoportba tartozott, időközben áthelyezték a sarkantyússármány-félékhez (Calcariidae), a Calcarius nem tagjai mellé.

Hol láthatod őket

Bár többnyire a talaj közelében mozognak, akkor a legkönnyebb megpillantani őket, amikor fák vagy bokrok hegyén illetve villanyvezetékeken ülve énekelnek. Énekük erőteljes és többnyire rövid, fajonként változó. Mint csoport, nagyon változatos élőhelyeket foglalnak el a sziklás élőhelyektől (bajszos sármány) a gyepeken (citromsármány) és mezőgazdasági területeken (kucsmás sármány) át a nádasokig (nádi sármány).

Táplálkozás

A sármányok többnyire perjefélék magvaival táplálkoznak, melyek elfogyasztásához a csőrük remekül alkalmazkodott. Egyes fajoknál a csőr kávái oldalirányban is elmozdulnak, hogy hatékonyan tudják meghámozni a magokat. Nagyrészt a talajon táplálkoznak. A fiókákat rovarokkal etetik. A költési időn kívül több tíz- vagy százas csapatokban keresgélnek táplálék után, néha több sármány- és pintyfajjal vegyesen.

Költés

A csésze alakú fészket, főleg a tojó, fűszálakból a földön a fűben, vagy gyakran tüskés bokrok tövénél elrejtve építi. A fiókákat mindkét szülő gondozza. Egyes fajok költési szezononként több mint egy fészekaljat is nevelhetnek.

Vonulás

A fajok többsége, különösen az északi populációk, vonulnak. A nálunk költők fajok közül csupán kettő (a kucsmás sármány és a kerti sármány) teljesen volunó, a többség itt marad télire (néha igazán jelentős számban), főleg a déli területeken.

Képviselő fajok

Citromsármány (Emberiza citrinella)

A leggyakoribb hazai sármány, termetében hasonlít a házi verébhez de karcsúbb és farka hosszabb. A nemek eltérő megjelenésűek. A hím feje és alsóteste sárga, melle és testoldala vörössesbarnán csíkozott. Hátoldalán tollazata vörösessárga fekete csíkozássl és vörösbarna felső farokfedőkkel. A tojók tollazata fakóbb sárgás és barnás árnyalatokat tartalmaz.

A citromsármány Európában széles elterjedésű faj, állományai állandóak a sarkkör közelében található populációkat leszámítva, így nem meglepő, hogy Romániában is költ és állandó. A hideg időszakban csoportokba verődik és kissebb távolságokat is megtehet a táplálék kínálat függvényében. Csoportjaihoz északról érkező egyedek is csatlakozhatnak.

Élőhely preferenciája régió függvényében változó. Míg az ország északi területein a bokrokkal és fákkal tarkított nyílt élőhelyeket kedveli, délen inkább az erdőket részesíti előnyben. Fészkét a földre építi, melyet a fűben vagy bokrok tövében rejt el.

Gyakran láthatjuk bokrok vagy fák tetején énekelni. Éneke könnyen felismerhető, 5-8 azonos rövid hangsorozat melyet egy eltérő hanggal zár:„si-si-si-si-si-si-sűűű”.

Többnyire magvakat fogyaszt, így a földön keresi táplálékát. Fiókáit rovarokkal is eteti.

Hazai állományait az egyre intenzívebb mezőgazdaság veszélyezteti, minek hatására eltűnnek a hagyományos agrártályra jellemző mozaikok, valamint egyre nő a vegyszerhasználat.

További információkat a faj megjelenéséről, ökológiájáról és védelméről itt találnak.

Kucsmás sármány (Emberiza melanocephala)
Kerti sármány (Emberiza hortulana)
Bajszos sármány (Emberiza cia)

Hogyan segíthetsz nekik

A növényvédőszerek megkülönböztetett használatát, és a monokultúrás mezőgazdaság korlátozását támogatva. A fajokat befolyásoló egyéb emberi tevékenységek a túllegeltetés és a szántók közötti megműveletlen, bokros határmezsgyék felszámolása jelenti.

A “hónap faja” rovat létrehozásához szükséges hivatkozáslistát itt lehet megtekinteni.

Dacă ți-a plăcut, distribuie
Comenzile primite de luni până vineri vor fi prelucrate în prima zi lucrătoare din săptămâna următoare. Comenzile primite sâmbăta sau duminica vor fi prelucrate după 10 zile lucrătoare.
+