Liniile electrice fac noi victime printre pelicanii creți 
Ziua Păsărilor, un eveniment de pus în calendar 
Membri expați. Gerard Gorman, cunoscutul specialist în ciocănitori 
Concurs de desene: Pasărea anului 
Ieșiți în natură și sărbătoriți Ziua Păsărilor! 
Unde vedem papagali în România? 
Unele păsări merită un renume mai bun 
Păsările se hrănesc natural, nu cu alimente procesate 
Bujorul românesc, cel mai cunoscut bujor de la noi 
Măceșul 
Conservarea gâștelor cu gât roșu 
Conservarea șoimului dunărean în NE Bulgariei, Ungaria, România și Slovacia 
Conservarea acvilei țipătoare mici în România 
Investigarea prezenței dropiei în România 
Salvați pelicanul creț în Delta Dunării 
Uite Barza! 
Atlasul Păsărilor din București 
Monitorizarea Păsărilor Comune 
Protecția berzei albe în Lunca Dunării 
International WaterBird Count 
POIM Moldova 
POIM SUD 
ROSPA0059 Lacul Strachina 
ROSPA0052 Lacul Beibugeac 
Blahnița-Mehedinți 
Școli și grădinițe prietenoase cu natura 
Spring Alive 
Pasărea Anului 
Restore Nature 
România Prinde Aripi 
Aripi Libere 
Agricultură pentru biodiversitate 
Big Day_Marton ornitologic 
It is time! 
PETlican 
Noaptea Privighetorilor 
Păsările Clujului 
Ce pasăre este aceasta? 
Pliant Păsări din habitate acvatice 
Pliant Păsări din parcuri și grădini 
Delta Dunării 
România Sălbatică 
Insignă orhidee albină 
Insignă fluturaș de stâncă 
Insignă șoim dunărean 
Insignă șoim dunărean în zbor 
Insignă lăcustar 
Colecția de puzzle-uri educative Păsări acvatice 
Joc memory Păsări comune din parcuri și grădini 
Puzzle Păsări care se hrănesc pe malurile apelor 
Puzzle Stârci din România 
Puzzle Corcodei din România 
Sacoșă pescăraș albastru 
Sacoșă pițigoi albastru 
Cuib huhurez mic 
Cuib cucuvea 
Cuib tip B (neasamblat) Știri
Păsările lunii august – Pelicanii
2 august 2021
Vara e prin definiție anotimpul legat de vacanțe, iar vacanțele se suprapun în imaginația noastră cu apă, multă, răcoroasă și cât mai albastră. Dar nu mergem toți doar la mare, unii mai vizităm și Deltă, unde, încă de la intrare, din Tulcea, suntem escortați de escadrile de pelicani comuni sau de pelicani creți care plutesc singuratici pe valuri.
Familia/Genul
Pelicanii aparțin familiei Pelecanidae. Sunt păsări acvatice de talie mare, ușor de recunoscut datorită ciocului mare, prevăzut cu o membrană elastică, galbenă sau portocalie, pe mandibulă (sac gular), folosită la prinderea prăzii, în general pești. Au gâtul lung și picioarele scurte, cu degete unite printr-o membrană înotătoare. Planează foarte bine și ușor, adesea sincron. Sexele sunt asemănătoare, speciile din România având penaj general alb, cu negru pe aripi.
La nivel mondial sunt 8 specii de pelicani, prezenți pe toate continentele, mai puțin Antarctica. La noi în țară cuibăresc 2 specii, pelicanul comun și cel creț, ambele fiind legate de Delta Dunării și de sistemul ei lagunar ca areal de cuibărire.
Unde le vezi
Fiind specii acvatice, pot fi observate pe lacuri mari și cursuri de râuri mari și lente. În afara perioadei de reproducere pelicanii pot fi văzuți și în zonele joase din sud-estul țării, sau izolat în rest, în același tip de habitat. În perioada de cuibărire, majoritatea exemplarelor sunt localizate în zona coloniilor, excepție făcând exemplarele necuibăritoare, care rămân să se hrănească.
Hrană
Hrana principală a pelicanilor sunt peștii. Pelicanii comuni se hrănesc în grup, cu o bună strategie de cooperare, adesea împreună cu cormoranii, care îi însoțesc și profită de prada stârnită de aceștia. Pelicanii creți pescuiesc solitari sau în grupuri mici. Consumul predominant de pește a adus aceste păsări de talie mare în conflict cu oamenii, care tind să considere (și) această resursă naturală de hrană ca fiind doar a lor.
Cuibărit
Pelicanii cuibăresc colonial. Cei comuni formează colonii mai mari, iar cei creți mai puțin numeroase. Uneori găsim ambele specii în aceeași colonie. Cuibul este de regulă o movilă de vegetație așezată fie pe vegetație solidă, fie pe sol. Pelicanul comun cuibărește într-un singur loc la noi în țară, într-o singură colonie în Delta Dunării, cea mai mare colonie de cuibărit a speciei din Europa, fapt care îl face foarte vulnerabil. Practic, ponta unui întreg an poate fi distrusă de o intervenție nefastă, a forțelor naturii sau a celor umane. Pelicanul creț cuibărește în mai multe colonii aflate în câteva puncte din Delta Dunării, sistemul lagunar și pe Lacul Tașaul.
Migrație
Pelicanul comun migrează pe distanță mai lungă, petrecând iarna în nord-estul Africii. Unele exemplare pot rămâne, izolat, peste iarnă și la noi. Pelicanul creț este migrator de distanță scurtă, iernează în Peninsula Balcanică. Rămâne și aici dacă este o iarnă mai ușoară, cu luciul de apă neînghețat.
Specii reprezentative
Este o pasăre acvatică de talie foarte mare, având una din cele mai mari anverguri de la noi: până la 295 cm distanța dintre vârfurile celor două aripi. Penajul ambelor sexe este alb, cu tentă roz-gălbuie în perioada de cuibărit. Pe cap prezintă pene alungite, aranjate ca o creastă pe ceafă. În zbor, marginile aripilor negre contrastează cu restul penajului alb. Petele de culoare sunt reprezentate de sacul gular galben și de pielea roz din jurul ochilor.
Pelicanul comun are o distribuție fragmentată din sud-estul Europei până în centrul și vestul Asiei și în Africa sub-sahariană. La noi cuibărește într-o singură locație din Delta Dunării. Preferă zonele umede întinse, cu ape calde, puțin adânci, mlaștini, lacuri, delte sau estuare.
În România este oaspete de vară, exemplarele de la noi petrec iarna în nord-estul Africii. Unele păsări mai rămân, izolat, peste iarnă. Migrează în grupuri de 50 – 500 de indivizi, deasupra uscatului. Este un bun zburător, planând foarte bine, grație aripilor mari. Formează stoluri sincrone, zburând în formațiuni liniare sau în formă de V.
Se hrănesc în principal cu pește, prins în sacul gular, lung de peste 30 centimetri. Vânează în grup, în ape mici. Picioarele scurte și puternice, cu labe cu membrane interdigitale îi ajută să se deplaseze eficient în apă, înconjurând și prinzând în capcană peștii. Cormoranii profită adesea de această strategie de hrănire a pelicanilor.
Pelicanul comun cuibărește colonial, într-un singur loc în Delta Dunării, în complexul Roșca-Buhaiova, cea mai mare colonie a speciei din Europa. Acest lucru face ca pasărea să fie vulnerabilă, cu atât mai mult cu cât depune o singură pontă pe sezon, cu o medie de două ouă. Cuibul este de regulă o adâncitură în sol, căptușită cu materiale vegetale sau pene.
Fiind specie acvatică principalele amenințări sunt legate de pierderea sau reducerea zonelor umede. Dar poluarea apelor, coliziunea cu firele electrice și centralele eoliene, deranjul la cuib în principal de către turiști, precum și variații ale nivelului apelor afectează specia în mod negativ.
Puteți citi mai multe despre această specie aici.
Este o pasăre acvatică de talie foarte mare, cu cea mai mare anvergură de la noi, peste 3 metri. Este puțin mai mare decât pelicanul comun. Penajul este alb-murdar, cu tentă gri, cu penele de pe cap „neîngrijit” aranjate, de unde și numele păsării. În zbor pare alb în întregime, doar vârful aripilor e întunecat. Se deosebește de pelicanul comun și prin picioarele gri, sacul gular portocaliu și zona fără pene din jurul ochilor mult mai mică.
Pelicanul creț cuibărește fragmentat din estul Europei până în Asia Centrală și de Est. La noi specia cuibărește în mici colonii în Delta Dunării, complexul Razim-Sinoe și Lacul Tașaul. Asemeni pelicanului comun, preferă zonele umede întinse, cu ape calde, puțin adânci, mlaștini, lacuri, delte sau estuare, amplasându-și cuibul pe insule cu vegetație. Lipsa acestor locuri de cuibărit poate fi suplinită cu succes prin amplasarea de platforme sau construirea de insule artificiale.
Este un migrator pe distanțe scurte, petrecând iarna în Grecia sau Turcia, dar un număr mic de păsări rămân peste iarnă și la noi.
Se hrănește în principal cu pești, de regulă solitar sau în grupuri mici, uneori alături de cormorani.
Se confruntă cu aceleași amenințări precum pelicanul comun: distrugerea și degradarea zonelor umede, poluarea apelor, coliziunea cu centralele eoliene și rețelele electrice, precum și deranjul în timpul cuibăritului. La nivel global, pelicanul creț este clasificat drept „aproape amenințat”. După un declin sever în secolele 19 și 20, populația este acum stabilizată la 10.000 – 20.000 de exemplare. La numărătoarea sincronă din mai 2021, efectuată în cadrul proiectului „Pelican Way of Life”, în România au fost numărați 629 de pelicani creți, cifră care arată că populația de la noi se menține stabilă.
Puteți citi mai multe despre această specie aici.
Cum le putem ajuta
Fiind turiști responsabili, care nu deranjează păsările nici când se hrănesc, nici când stau pe cuiburi. Apropierea de păsări în perioada de cuibărire, poate duce la părăsirea cuibului de către părinți. Nici o fotografie nu este atât de valoroasă!
Păstrând calitatea zonelor umede, asigurăm păsărilor atât locuri de cuibărit, cât și sursa de hrană.
Prin semnalizarea corespunzătoare și securizarea liniilor de tensiune, putem evita coliziunea cu acestea și moartea păsărilor.
La momentul actual, SOR este parte a unui proiect pan-european de conservare a pelicanilor creți – „Pelican way of LIFE”, coordonat de Rewilding Europe.
În România, în cadrul proiectului, Societatea Ornitologică Română își concentrează activitatea în special pe monitorizare și cercetare, respectiv evaluarea amenințărilor la adresa pelicanilor creți și implementarea unor acțiuni de conservare. În plus, specialiștii SOR urmează să echipeze câteva păsări cu emițătoare satelitare pentru a urmări deplasările pelicanilor creți în timp real și să ineleze juvenili cu inele colorate.
Lista surselor bibliografice folosite la realizarea „Păsărilor lunii” poate fi consultată aici.
Augusztus hónap csoportja – A pelikánok
Bevezető
A nyár mindannyiunk elméjében elválaszthatatlanul kötődik a vakációhoz, a vakációt pedig képzeletben a vízzel társítjuk – sok, hűvös, minél kékebb vízzel. De nem megy mindenki a tengerre, vannak közülünk akik a Deltát látogatják meg és minket már a bejárattól, Tulcea-tól, a hullámokon magányosan lebegő rózsás vagy borzas gödény rajok kísérnek.
Család/Nem
A pelikánok a gödényfélék (Pelicanidae) családjába tartoznak. Nagy testű, könnyen felismerhető vízi madarak. Leglátványosabb bélyegük a nagy, sárga vagy narancssárga bőrredővel (torokzacskóval) ellátott csőrük, amelyet a zsákmány, főleg halak elkapására használnak. Nyakuk hosszú, lábaik rövidek, lábujjaikat úszóhártya köti össze. Nagyon jól és könnyedén, gyakran szinkronban siklanak a levegőben. A nemek hasonlóak, a romániai fajok tollazata nagyrészt fehér, a szárnyakon fekete színezettel.
Világszinten 8 gödényfaj ismert, a Déli-Sarkot leszámítva minden kontinensen megtalálhatóak. Országunkban 2 faj, a rózsás és a borzas gödény költ és mindkettő szorosan kötődik a Duna-Deltához és a lagúnarendszerhez.
Hol látod őket
Vízi fajok lévén a nagyobb tavakon és a nagy, lassú folyókon lehet őket megfigyelni. A költési időn kívül az ország délkeleti alacsonyan fekvő területein találkozhatunk velük, illetve elszórtan más részek hasonló típusú élőhelyein. A költési periódusban a madarak többsége a kolóniák közelében tartózkodik, kivételt a nem költő egyedek képeznek, amelyek a távolabbi víztesteken maradnak táplálkozni.
Táplálkozás
A pelikánok fő táplálékát a halak képezik. A rózsás gödények csoportosan, egy nagyon hatékony együttműködési stratégiával halásznak, gyakran kormoránokkal együtt, amelyek csatlakoznak hozzájuk, hogy részesüljenek a pelikánok által felzavart zsákmányból. A borzas gödények magányosan, vagy kisebb csapatokban halásznak. A halfogyasztás összetűzésbe keverte ezeket a nagytestű madarakat az emberekkel, akik hajlamosak azt gondolni, hogy ez a természetes táplálékforrás (is) csak az övék.
Költés
A gödények telepes fészkelők, a rózsás gödények nagyobb, a borzas gödények kisebb kolóniákban költenek. Egyes telepeken mindkét fajt megtalálhatjuk. A fészek rendszerint egy növényi anyagokból a talajra vagy stabil növényzetre épített emelvény. A rózsás gödény országunkban egyetlen helyen, a Duna-Deltában, egyetlen hatalmas telepet alkotva, Európa legnagyobb költőkolóniájában fészkel, ami nagyon sérülékennyé teszi. Gyakorlatilag egy év összes fészekalja tönkremehet egy természeti vagy ember által okozott katasztrófa nyomán. A borzas gödény több kolóniában is költ a Duna-Deltában, a lagúnarendszerben és a Tașaul tavon.
Vonulás
A rózsás gödény hosszabb távra vonul, a telet Északkelet-Afrikában tölti. Néhány egyed, elszórtan, áttelelhet nálunk is. A borzas gödény rövidtávú vonuló, a telet a Balkán-Félszigeten tölti. Enyhébb teleken itt is maradhat a be nem fagyott vízfelületeken.
Képviselő fajok
Rózsás gödény / Pelecanus onocrotalus
Kimondottan nagy termetű vizimadarunk, a hazai fajok közűl az egyik legnagyobb szárnyfesztávolsággal rendelkezik: akár 295 cm is lehet a két szárnycsúcs között mért távolság. Mindkét nem tollazata fehér, a költési időszakban halvány sárgás rózsaszín árnyalattal. A fején a tollak megnyúltak így tarkóján bóbitát képeznek. Szárnyán repülőtollai feketék, így röptében a tollazat többi részével határozottan kontrasztosak. Megjelenésükben feltűnőbb színfoltot jelentenek a sárgás torokzacskó és a rózsaszínes álarc a szemek körül.
Elterjedése fragmentált Délkelet Európától egészen Nyugat Ázsiáig és Afrika Szahara alatti területeig. Hazánkban egyedül a Duna-deltában költ. Kedveli a gyorsan felmelegedő sekélyvizű terjedelmes vizes területeket, mocsarakat, tavakat, deltákat és lagunákat.
Romániában nyári vendég, a hazai madarak Északkelet Afrikában töltik a telet. Alkalmanként egyes egyedek áttelelhetnek nálunk is. A szárazföld fölött vonul, 50 – 500 egyedből álló csapatokban. Kimondottan jól repül, nagy szárnyainak köszönhetően könnyen vitorlázik. Repülő csapatai formációba rendeződnek, gyakran vonal vagy V alakba.
Többnyire halakkal táplálkoznak, amit 30 centiméternél is nagyobb torokzacsóik segítségével kapnak el. Csoportosan halásznak a sekély vizekben. Úszóhártyájuknak köszönhetően gyorsan úsznak, így ügyesen kerítik be a halrajokat. A kárókatonák gyakran kihasználják a pelikánok vadászatát, hogy könnyű zsákmányhoz juthassanak.
A rózsás gödény koloniálisan költ egyetlen helyen a Duna-deltában, a Roșca-Buhaiova rezervátumban. Ez a kolónia a legnagyobb egész Európában, így nem csoda, hogy sérülékeny (Vulnerabil) fajnak tekintjük, főleg, hogy évente csak egy fészekaljat nevel fel, átlagosan két utóddal. Fészke egy növényi anyaggal és tollakkal kibélelt mélyedés a talajon.
Mivel vizimadár, főbb veszélyeztető tényezői a vizes élőhelyek leromlása, eltünése vagy szennyezése. Továbbá kedvezőtlenül hathatnak az állományra a villanyvezetékekkel és szélerőművekkel való ütközések, a fészkek zavarása (főleg turisták által) valamint a vízszint hirtelen váltakozása.
További információkat a faj megjelenéséről, ökológiájáról és védelméről itt találnak.
Borzas gödény / Pelecanus crispus
Nagyon nagytestű vízimadár, a nálunk látható madarak közül neki van a leghosszabb szárnyfesztávolsága, több mint 3 méter. Kicsivel nagyobb, mint a rózsás gödény. Tollazata piszkosfehér, szürkés árnyalatokkal, a fején “rendezetlenül” álló tollakkal – innen a neve is. Röptében teljesen fehérnek tűnik, csak a szárnya hegye sötét. A rózsás gödénytől szürke lábai, narancssárga torokzacskója és a szeme körüli sokkal kisebb kiterjedésű csupasz bőrfelület is megkülönböztetik.
A borzas gödény elszórtan költ Kelet-Európától Ázsia központi és keleti részein. Hazánkban kis kolóniákban fészkel a Duna-Deltában, a Razim-Sinoe lagúnarendszben és a Tașaul tavon. A rózsás gödényhez hasonlóan a nagy kiterjedésű, meleg, sekélyebb nedves területeket, mocsarakat, tavakat, deltákat vagy öblöket kedveli, a fészkét növényzettel borított szigetekre építi. Az ilyen típusú fészkelőhelyek hiánya sikeresen kárpótolható költőplatformok kihelyezésével vagy mesterséges szigetek építésével.
Rövidtávú vonuló, a telet Görögországban vagy Törökországban tölti, de kis számban nálunk is itt maradhatnak a téli hónapokra.
Főleg halakkal táplálkozik, többnyire magányosan, vagy kis csoportokban, néha kárókatonák társaságában.
A rózsás gödényhez hasonló veszélyeztető tényezőkkel néz szembe: a vizes élőhelyek tönkretétele és leromlása, vízszennyezés, szélerőművekkel és villamosvezetékekkel való ütközés, valamint a költés közbeni zavarás. Világszinten a borzas gödényt a mérsékelten fenyegetett fajok közé sorolják. Egy 19. és 20. századi súlyos állománycsökkenést követően az egyedszáma mára 10.000 – 20.000 egyed körül stabilizálódott. A 2021 májusi, a “Pelican Way of Life” projekt keretében megejtett szinkron számolásnál Romániában 629 borzas gödényt számoltak, amely szám alapján az itthoni állomány stabil.
További információkat a faj megjelenéséről, ökológiájáról és védelméről itt találnak.
Hogyan segíthetsz nekik
Az által, hogy felelősségteljes turista vagy, aki nem zavarja a madarakat akkor sem, amikor ezek táplálkoznak és akkor sem, amikor a fészkeiken ülnek. Hogyha ez utóbbi időszakban közelítjük meg a madarakat, a fészkek szülők általi elhagyását okozhatjuk. Egyetlen fénykép sem ér ennyit!
A vizes területek minőségének megőrzésével úgy a madarak költési helyeit mint azok táplálékát is biztosítjuk.
A villamos vezetékek megfelelő jelölésével és rögzítésével elkerülhetjük, hogy a madarak beléjük ütközzenek és elpusztuljanak.
A “hónap faja” rovat létrehozásához szükséges hivatkozáslistát itt lehet megtekinteni.
Noutati
Pactul Verde european nu a fost deraiat, dar Parlamentul European a votat o Lege pentru Refacerea Naturii slăbită
Victoria de astăzi a NATURII a avut un cost foarte mare - pentru a ajunge la un compromis, parlamentarii europeni au sacrificat multe obligații și ținte critice, ajungând la o poziție substanțial mai slabă decât propunerea inițială a Comisiei.
Proiecte
Uite Barza!
Recensământul cuiburilor de berze este un efort de a cunoaște situația berzelor albe în România. Primul pas pentru a le ajutaeste de să știm câte perechi cuibăresc și care este numărul puilor. Colectarea datelor se face cu ajutorul unei aplicații de smartphone care a fost creată special pentru acest proiect, cu ajutorul ENEL România. Pe termen lung, dorim ca această aplicație să fie folosită de cât mai multă lume pentru recenzarea cuiburilor de berze, astfel încât în timp să devină instrumentul de bază pentru colectarea datelor privind cuibăritul acestei specii în România. Aplicația este simplă, dar acuratețea datelor este esențială.
