Share

Păsările lunii iunie – Șoimii

Poți să fii răpitor, atât ca aspect, cât și ca ocupație, cum e cazul grupului din această lună, șoimii. Pe lângă penajul cromatic atrăgător al unor specii și silueta aparte, păsările prezintă caracteristici de prădător aerian de top. Este la urma urmei, grupul din care provine cea mai rapidă creatură din lume, șoimul călător.

Vânturel roșu (Falco tinnunculus)

Familia/Genul

Șoimii, membrii genului Falco din familia Falconidae, sunt păsări răpitoare de talie mică și medie, ce formează un grup foarte omogen. Sunt specializate în vânătoare activă, astfel că toate speciile au aceleași adaptări evoluționiste: corp suplu, zbor agil, gheare puternice și cioc curbat, ascuțit. Toate speciile au sub ochi o pată închisă la culoare, numită generic ”mustață”. Majoritatea speciilor prezintă dimorfism sexual, iar de regulă femelele sunt mai mari decât masculii.

Speciile de șoimi sunt răspândite pe toate continentele. În cadrul grupului, găsim atât specii migratoare (vânturelul de seară, șoimul rândunelelor, șoimul de iarnă), cât și sedentare (vânturelul roșu, șoimul călător).

În România întâlnim regulat 6 specii, dintre care 5 cuibăresc (vânturelul de seară, vânturelul roșu, șoimul călător, șoimul rândunelelor și șoimul dunărean), iar una doar iernează la noi (șoimul de iarnă). Accidental au mai fost observate încă 3 specii: vânturelul mic, șoimul mediteranean și vânturelul de Amur.

Şoim călător (Falco peregrinus)

Unde le vezi

Șoimii sunt specii cu răspândire foarte largă, lipsind doar din Antarctica. În România pot fi observați pe tot teritoriul țării, din Delta Dunării, până în zona de stâncării montane. Preferă în general habitate deschise și semideschise, cu pajiști și pășuni. Unele specii, cum este vânturelul roșu sau chiar șoimul călător, sunt întâlnite chiar și în orașele mari și aglomerate, altele evită zonele antropice.

Hrană

Sunt specii carnivore, hrana fiind foarte variată: mamifere mici, reptile, amfibieni, păsări de talie mică, insecte etc. Toate speciile vânează activ, folosind două strategii diferite: fie zboară la punct fix urmărind prada de la înălțime, fie o urmăresc și lansează atacul în mare viteză. Acest lucru este posibil datorită vederii binoculare excelente. Caracteristic șoimilor este prezența unei excrescențe ascuțite (”dinte”) pe lateralele ciocului, pe care îl folosesc pentru a sfâșia prada.

Vânturel de seară (Falco vespertinus)

Cuibărit

Unele specii cuibăresc în arbori, ocupând de cele mai multe ori cuiburile altor păsări, în special al corvidelor. Alte specii folosesc carierele abandonate, stâncăriile și falezele stâncoase pentru cuibărire. Pe același principiu, își depun ouăle în nișe și fisuri ale clădirilor din orașe și sate. Rar, cuibăresc și pe sol. Pot cuibării solitar, iar anumite specii cuibăresc în mici colonii, de până la câteva zeci de perechi, unde succesul reproductiv este mai mare.

Migrație

Mare parte din dieta unor șoimi este reprezentată de insecte, astfel unele specii vor migra, petrecând iarna în Africa, cum e cazul vânturelului de seară sau vânturelului mic; alte specii, care se hrănesc cu păsări de talie mică, precum șoimului rândunelelor, migrează și ele odată ce abundența prăzii scade (”prada” migrând și ea). Speciile rezidente, precum vânturelul roșu sau șoimul călător, pot fi parțial migratoare, în sezonul rece deplasându-se în funcție de sursele de hrană, în general către sud.

Specii reprezentative

Este specia de șoim cu cea mai largă răspândire pe glob, cuibărind pe toate continentele, cu excepția Antarcticii. Are dimensiunile unei ciori de semănătură, iar femela este semnificativ mai mare (15-20%). Sexele au coloritul foarte similar, dorsal fiind gri-ardezie, iar ventral alb, cu dungi fine, negre și mustața caracteristică neagră, lată.

Cuibărește în habitate montane sau submontane, cu stâncărie. În România specia cuibărește în zonele înalte, muntoase, cu preferințe pentru zonele calcaroase. Efectivele cele mai numeroase sunt în zona Carpaților Occidentali, dar este întâlnit din ce în ce mai des în orașe.

Este considerat a fi cea mai rapidă viețuitoare, atingând o viteză de peste 320 km/oră atunci când plonjează după pradă.

Se hrănește predominant cu păsări, având o preferință pentru porumbei. La nivel mondial se estimează că se hrănește cu peste 1500 de specii de păsări, rar cu lilieci, insecte sau reptile.

Specia este folosită la șoimărit de peste 3000 de ani, în timpul celui de-al doilea război mondial a fost responsabilă cu interceptarea porumbeilor voiajori care transportau mesajele.

Braconajul la cuib, realizat atât de către șoimari, cât și de către columbofili (care văd șoimul călător ca o amenințare pentru porumbeii voiajori) reprezintă una dintre amenințările la adresa speciei. Folosirea pe scară largă a DDT a dus la reducerea dramatică a populațiilor speciei în anii 60, dar după interzicerea acestuia efectivele s-au refăcut în mare măsură. Utilizarea exagerată a pesticidelor rămâne însă o problemă pentru șoimul călător.

Mai multe informații despre specie puteți citi aici.

Şoimul rândunelelor (Falco subbuteo)

Cum le putem ajuta

Susținând folosirea moderată de pesticide, dăm o șansă atât păsărilor, cât și naturii. Utilizarea exagerată a chimicalelor reduce sursa de hrană a multor viețuitoare, inclusiv a păsărilor care se hrănesc cu insecte și mamifere mici. Iar în timp duc la contaminarea și la reducerea fertilității solului.

De asemenea, șoimii fiind prădători de top (în vârful piramidei trofice), acumulează cantități mari de chimicale din prada consumată, fapt care poate duce la colapsul populațiilor.  Este bine cunoscut cazul utilizării DDT-ului, care a dus, printre altele, la declinul masiv al șoimului călător în anii 1970-80. Specia și-a revenit treptat în ultimii ani, după interzicerea utilizării DDT-ului.

Limitând tăierea și toaletarea agresivă a arborilor în care corvidele au cuiburi (utilizate și de specii de șoimi), fapt care duce la scăderea numărului acestora și în consecință, la scăderea succesului reproductiv al speciilor. O colaborare între peisagiști, biologi și autorități locale ar fi binevenită, mai ales în mediul urban, unde problema ciorilor impune măsuri mai drastice, cu efecte nu doar asupra speciilor de corvide.

Semnalizând cazurile de braconaj autorităților, ajutăm specii de șoimi, în special șoimul călător. Ouăle și chiar păsările zburătoare sunt colectate de către șoimari, specia fiind una cu tradiție în șoimărit. Cuiburile, cu tot cu pontă, sunt distruse în anumite situații de către crescătorii de porumbei, care consideră șoimul călător o amenințare pentru aceștia.

Lista surselor bibliografice folosite la realizarea „Păsărilor lunii” poate fi consultată aici.

Bevezető

Lehetsz elragadó, mint megjelenés, mint pedig foglalkozás szempontjából, ahogyan a jelen hónap csoportja, a sólymok. Jellegzetes sziluettjük és az egyes fajok színgazdag tollazata mellett, mindanyian a légi csúcsragadozók tulajdonságait hordozzák. Elvégre is, a jelen csoporthoz tartozik világunk leggyorsabb élőlénye, a vándorsólyom.

Család/Nem

A sólymok a sólyomfélék (Falconidae) családjába tartozó Falco nem tagjai. Kis és közepes méretű ragadozó madarak, melyek nagyon homogén csoportot alkotnak. Aktív vadászatra szakosodtak, így a fajok mindegyike ugyanazokat az evolúciós jegyeket mutatja: testük karcsú, röptük gyors, karmaik erősek és csőrük kampós, hegyes. Az összes faj szeme alatt fekete folt figyelhető meg, amelyet általánosan “barkó”-nak nevezünk. A fajok többsége nemi dimorfizmust mutat, és rendszerint a tojók nagyobbak, mint a hímek.
A sólymok minden kontinensen megtalálhatóak. A csoporton belül találunk úgy vonuló (kék vércse, kabasólyom, kis sólyom), mint állandó (vörös vércse, vándorsólyom) fajokat.
Romániában 6 fajjal találkozhatunk rendszeresen, melyből 5 költ (kék vércse, vörös vércse, vándorsólyom, kabasólyom és kerecsensólyom), míg egy csupán a telet tölti nálunk (kis sólyom). Alkalmilag további három fajt figyeltek meg még meg hazánkban, ezek a fehérkarmú vércse, Eleonóra-sólyom és az amuri vércse.

Hol láthatod őket

A sólymok nagyon széles elterjedésű madarak, csupán a Déli-sarkról hiányoznak. Romániában az ország egész területén, a Duna-Deltától a magashegyi sziklaormokig mindenhol megfigyelhetőek (egyes fajok, mint a vörös vércse, széles elterjedésűek, míg mások szűkebb helyekhez kötöttek, mint a kerecsensólyom). Általában a nyílt és fél-nyílt, gyepes és legelős élőhelyeket kedvelik. Egyes fajok, mint a vörös vércse vagy a vándorsólyom a nagy és zsúfolt városokban is megtalálhatóak, míg mások kerülik az emberi településeket.

Táplálkozás

Ragadozók, táplálékuk igen változatos: kisemlősök, hüllők, kétéltűek, kistestű madarak, rovarok, stb. Az összes faj aktívan vadászik, két különböző stratégiát követve: vagy a magasból szitálva lesik áldozatukat, vagy követik azt, és nagy sebességgel csapnak le rá. Ezt kiváló binokuláris látásuk teszi lehetővé. A sólymokra jellemző a csőr oldalán megfigyelhető éles kitüremkedés (“sólyomfog”), amelyet a zsákmány széttépésére használnak.

Költés

Egyes fajok fákon költenek, legtöbbször más madarak, főleg varjúfélék, fészkét használva. Mások elhagyott kőbányákban vagy sziklafalakon költenek. Ugyanezen elv alapján rakják tojásaikat városok és falvak épületeinek kiszögelléseibe és repedéseibe is. Ritkán a földön is fészkelhetnek. Többnyire magányosak, de egyes fajok kisebb, pár tíz párból álló kolóniákban is költhetnek, ahol magasabb a költési siker.

Vonulás

Egyes fajok táplálékának nagy részét rovarok képezik, így ezek vonulnak és a telet Afrikában töltik – ilyenek a kékvércse és a fehérkarmú vércse; mások, melyek kistestű madarakkal táplálkoznak, mint a kabasólyom, szintén elvonulnak a zsákmány mennyiségének csökkenésével (mivel a “zsákmány” is vonul). Az állandó fajok, mint a vörös vércse vagy a vándorsólyom lehetnek részleges vonulók, amelyek a hideg időszakban a táplálékkínálat függvényében mozognak, rendszerint dél felé.

Képviselő fajok

Vörös vércse (Falco tinnunculus)
Kékvércse (Falco vespertinus)

Vándrosólyom (Falco peregrinus)

A legszélesebb elterjedésű sólyom, a Déli-Sarkot leszámítva minden kontinensen költ. Vetési varjú méretű, a tojó jelentősen nagyobb (15-20%). A két nem tollazata nagyon hasonló, hátuk palaszürke, hasuk fehér, finom fekete csíkozással, fejükön jellegzetes fekete, széles bajuszsávval.

Többnyire hegyvidéki faj, sziklás területeken költ. Romániában kimondottan kedveli a karsztvidékek szikláit, így a hazai állomány jelentős része a Nyugati Szigethegységben található, de egyre gyakrabban találkozhatunk vele városokban, így Kolozsváron is.

A leggyorsabb élőlénynek tartjuk, vadászatkor, zuhanórepülésben, sebessége meghaladja a 320 km/órát.

Főleg madarakkal, elsősorban galambokkal táplálkozik. Becslések szerint világszinten több mint 1500 madárfaj képezi a zsákmányát, ritkán denevérek, rovarok vagy hüllők is.

A vándorsólymot több, mint 3000 éve használják solymászatra, a második világháború idején fontos szerep jutott neki az üzeneketek szállító postagalambok elfogásában.

A fészkek kifosztása, úgy solymászok mint galambászok által (utóbbiak fenyegetést látnak benne a postagalambokra nézve), a faj egyik fő veszélyeztető tényezője. A DDT széleskörű használata drasztikusan csökkentette a faj létszámát a 60-as években, de a szer betiltása után állományai nagyrészt visszatértek az eredeti méretekre.

További információkat a faj megjelenéséről, ökológiájáról és védelméről itt találnak.

Kabasólyom (Falco subbuteo)

Hogyan segíthetsz nekik

A mérsékelt rovarirtóhasználattal úgy a madaraknak, mint a természetnek is adunk egy esélyt. A vegyszerek túlzott használata sok élőlény táplálékát megtizedeli, így rovarokkal és kisemlősökkel táplálkozó a madarakét is. Ugyanakkor, idővel, a talaj szennyezéséhez és termékenységének csökkenéséhez is vezetnek. Emellett, mivel a sólymok csúcsragadozók ( a táplálékpiramis csúcsán helyezkednek el), szervezetükben nagy mennyiségben halmozódnak fel a zsákmányállatokba került vegyszerek, ami a populációk összeomlásához vezethet (jól ismert a DDT-használat esete, amely, többek között, a vándorsólyom populációk durva csökkenéséhez vezetett az 1970 – 80-as években; a faj állománya az elmúlt évek alatt, a DDT betiltása után, fokozatosan ismét növekedésnek indult).

A fák kivágásának és agresszív metszésének korlátozásával, különös tekintettel azokra, amelyeken a varjúfélék fészkelnek (ezeket a fészkeket sólyom fajok is használják), mivel ezen fészkelőhelyek visszaszorulása a fajok költési sikerének csökkenését eredményezi. Egy tájépítészek, biológusok és helyi hatóságok közötti együttműködés hasznos lenne, különösen a városi környezetben, ahol a varjak problémája drasztikusabb, nem csupán ezekre a fajokra hatással levő lépésekre sarkall.

Azzal is segítünk a sólymoknak, különösen a vándorsólyomnak, ha jelentjük a hatóságoknak a vadorzói tevékenységeket. A tojásokat, és akár a repülő egyedeket is gyűjtik a solymászok, mivel a faj hagyományosnak számít a solymászatban. A fészkeket, a fészekaljjal együtt, esetenként a galambászok is tönkreteszik, mivel úgy tartják, hogy a vándorsólyom veszélyt jelent a madaraikra nézve.

A “hónap faja” rovat létrehozásához szükséges hivatkozáslistát itt lehet megtekinteni.

Dacă ți-a plăcut, distribuie
Comenzile primite de luni până vineri vor fi prelucrate în prima zi lucrătoare din săptămâna următoare. Comenzile primite sâmbăta sau duminica vor fi prelucrate după 10 zile lucrătoare.
+