Liniile electrice fac noi victime printre pelicanii creți 
Panouri informativ-educative pentru protejarea șoimului dunărean 
Ziua Păsărilor, un eveniment de pus în calendar 
Membri expați. Gerard Gorman, cunoscutul specialist în ciocănitori 
Concurs de desene: Pasărea anului 
Unde vedem papagali în România? 
Unele păsări merită un renume mai bun 
Păsările se hrănesc natural, nu cu alimente procesate 
Bujorul românesc, cel mai cunoscut bujor de la noi 
Măceșul 
Conservarea gâștelor cu gât roșu 
Conservarea șoimului dunărean în NE Bulgariei, Ungaria, România și Slovacia 
Conservarea acvilei țipătoare mici în România 
Investigarea prezenței dropiei în România 
Salvați pelicanul creț în Delta Dunării 
Uite Barza! 
Atlasul Păsărilor din București 
Monitorizarea Păsărilor Comune 
Protecția berzei albe în Lunca Dunării 
International WaterBird Count 
POIM Moldova 
POIM SUD 
ROSPA0059 Lacul Strachina 
ROSPA0052 Lacul Beibugeac 
Blahnița-Mehedinți 
Școli și grădinițe prietenoase cu natura 
Spring Alive 
Pasărea Anului 
Restore Nature 
România Prinde Aripi 
Aripi Libere 
Agricultură pentru biodiversitate 
Big Day_Marton ornitologic 
It is time! 
PETlican 
Noaptea Privighetorilor 
Păsările Clujului 
Ce pasăre este aceasta? 
Pliant Păsări din habitate acvatice 
Pliant Păsări din parcuri și grădini 
Delta Dunării 
România Sălbatică 
Insignă orhidee albină 
Insignă fluturaș de stâncă 
Insignă șoim dunărean 
Insignă șoim dunărean în zbor 
Insignă lăcustar 
Colecția de puzzle-uri educative Păsări acvatice 
Joc memory Păsări comune din parcuri și grădini 
Puzzle Păsări care se hrănesc pe malurile apelor 
Puzzle Stârci din România 
Puzzle Corcodei din România 
Sacoșă pescăraș albastru 
Sacoșă pițigoi albastru 
Cuib huhurez mic 
Cuib cucuvea 
Cuib tip B (neasamblat) Știri
Păsările lunii mai – Codroșii și mărăcinarii
28 aprilie 2023
Dacă e vreo lună cu cântec în calendarul păsăresc, atunci luna mai e cu siguranță aleasa noastră. Ne-au sosit și ultimele migratoare, acum mozaicul auditiv e complet. Iar codroșii și mărăcinarii sunt la înălțime!
Familia/Genul
Familia din care fac parte, nu de multă vreme, micile păsări cântătoare este familia Muscicapidae. Este una numeroasă, cu peste 350 de specii, împărțite în peste 50 de genuri. La fel ca pietrarii și privighetorile, codroșii și mărăcinarii erau considerați membri ai familiei sturzilor, până când studiile genetice recente i-au plasat și pe ei în larga familie a muscarilor.
Codroșii aparțin genului Phoenicurus, care numără 14 specii. Pe cele 2 europene, le avem și noi: codroșul de munte și codroșul de pădure. Sunt păsări de talie mică, zvelte și agile, pe care le putem observa cu ușurință pe diferite suporturi, la înălțime. Coada e de mare ajutor în recunoașterea speciilor: e mișcată în permanență și are nuanțe de roșu-cărămiziu, după cum ne dă de înțeles numele popular.
Mărăcinarii sunt parte a genului Saxicola, cu 11 specii prezente în Europa, Asia și Africa. Din cele 4 specii care apar în Europa, 2 sunt prezente și la noi: mărăcinarul negru și mărăcinarul mare. Sunt păsări mici, cu coadă scurtă. Penajul cu alb, negru, maro și portocaliu este mai intens colorat la mascul.
Unde le vezi
Toate cele 4 specii au o distribuție largă, fiind întâlnite în special în habitate naturale, dar și în cele antropizate. Codroșul de munte, care original era o specie de zone stâncoase, s-a adaptat acum la ”stâncile” artificiale – construcțiile din localitățile noastre. În general, toate cele patru păsări evită terenurile cu agricultură intensivă de la câmpie. Preferă zonele de dealuri și cele de luncă. Codroșul de munte este campionul altitudinilor, cuibărind până în golul alpin, cu grohotiș.
Hrană
Codroșii și mărăcinarii sunt preponderent insectivori. Consumă și alte nevertebrate, păianjeni, viermi, melci mici, și ocazional adaugă în meniu și material vegetal, în special fructe mici și muguri.
Cuibărit
Mărăcinarii cuibăresc, previzibil, în zone cu tufe și mărăcini. Cel negru preferă pajiștile mai uscate, cel mare, pajiștile mai umede. Codroșul de pădure preferă scorburile arborilor, iar cel de munte stâncăriile și grohotișul când cuibărește în habitatul original și suporturile oferite de clădiri, cum ar fi polițe, acoperișuri, crăpături, când cuibul e ales în zonele antropizate.
Migrație
Toate sunt migratoare pe mare parte din suprafața țării. În sud, în iernile mai blânde, pot rămâne peste iarnă exemplare de codroș de munte și de mărăcinar negru. Acestea sunt specii care migrează mai apropiat, petrecând sezonul rece în zona mediteraneană și în nordul Africii. Celelalte două, codroșul de pădure și mărăcinarul mare, sunt migratoare pe distanțe mai mari, iernând în Africa centrală și de est.
Specii reprezentative
Pasărea zveltă este asemănătoare cu mult mai răspânditul codroș de munte. Spatele masculului este gri-cenușiu, gușa neagră, fruntea albă, pieptul și coada roșu-ruginiu. Femela are spatele maroniu și roșul de pe piept și de la coadă mai pal. Conform numelui, își mișcă și el coada, tremurat, pe diferite suporturi, la înălțime.
Este cuibăritor din vestul Europei până în Asia centrală și din Scandinavia până în nordul Africii și Golful Persic. Specie cuibăritoare în păduri mai deschise, bătrâne, mixte sau foioase, la liziere, în zăvoaie, lipsește la noi din zonele de câmpie din vestul și din sudul țării. Poate cuibări și în parcuri și grădini cu arbori maturi. Migrator, petrece iarna în Africa.
Cuibărește în scorburi naturale și artificiale, în crăpături din stâncării sau construcții. Cuibul de forma unei cupe este construit din material vegetal și căptușit cu pene și păr. Cele 5-7 ouă sunt clocite de femelă, iar puii sunt hrăniți de ambii părinți. Este una dintre speciile parazitate de cuc.
Insectele și alte nevertebrate sunt hrana principală în perioada de cuibărire, pe final de sezon își completează meniul cu fructe de pădure și semințe.
Codroșul de pădure nu are amenințări serioase, singurele probleme fiind cele date de utilizarea insecticidelor și de pierderea locurilor de cuibărit, fie în favoarea altor specii, fie în favoarea activităților silvice.
Puteți citi mai multe despre această specie aici.
De statura unui măcăleandru, masculul adult este negricios, cu coadă roșcat-ruginie și o pată albicioasă pe aripă. Femela are culoarea gri-maronie, mai puțin târtița și coada, care sunt portocalii. Prezența păsării este semnalată prin cântecul puternic, scârțâit al masculului, interpretat mai tot timpul la înălțime, pe garduri sau acoperișuri.
Cuibărește în aproape toată Europa, în Așia și în nordul Africii. Larg răspândită și la noi, lipsește doar din zonele împădurite și din zonele agricole extinse. Inițial o specie de gol alpin cu stâncărie, codroșul de munte s-a adaptat de minune în localitățile noastre, înlocuind stâncăriile cu acoperișurile și pereții clădirilor noastre.
Își construiește cuibul pe grinzi, în cavități cu intrare mare, naturale sau artificiale, ocupând cu succes cutiile de cuibărit semideschise de tip C. De obicei are două ponte pe an, puii fiind hrăniți de ambii părinți cu insecte, de până la 300 de ori pe zi. Juvenilii părăsesc devreme cuibul și învață să zboare sub îndrumarea părinților, ajungând adesea pe sol. Deși pot părea neajutorați, părinții lor sunt întotdeauna aproape și au grijă de ei, având nevoie de ajutorul nostru doar dacă sunt răniți.
Se hrănește cu insecte, în special în perioada când are pui, dar și cu păianjeni sau râme. Este capabil să prindă insectele în zbor. Toamna și în sezonul rece consumă și fructe și semințe.
Codroșul de pădure nu are amenințări serioase, dar renovarea fațadelor și folosirea insecticidelor în exces pot afecta cuibărirea și hrănirea speciei.
Puteți citi mai multe despre această specie aici.
Frumos colorata pasăre se prezintă mai spectaculos în penajul masculin, cu capul complet negru, lateralele gâtului albe, pieptul portocaliu în contrast cu aripile și spatele închise. Nici femela nu duce lipsă de culoare, dar portocaliul e mult mai pal și capul și spatele mai maronii.
Este prezent în Europa, Asia și Africa sub forma a 24 de subspecii. La noi cuibărește subspecia europeană, Saxicola torquatus rubicola, și accidental apare și cea siberiană, mai ales în migrație. Lipsește din Carpați și din zona de câmpie din sudul țării. Migrator, sosește prin martie, petrecând iarna aproape, în zona mediteraneană.
După cum ne spune numele, pasărea se întâlnește în zone deschise, presărate cu tufișuri, mărăcinișuri și arbuști. Poate fi observat și pe ziduri, stâlpi, fire electrice.
Cuibul, o cupă construită din materiale vegetale și căptușit cu pene și lână, este situat la nivelul solului, ascuns în vegetație sau sub pietre. Poate depune mai multe ponte pe sezon. Dar și cucul poate depune în același cuib.
Dieta este bazată în cea mai mare parte pe insecte, dar și păianjeni sau râme, rar pești mici și șopârle. La final de sezon consumă și fructe și semințe mici.
Aratul pajiștilor pentru agricultură, tăierea și incendierea tufelor de pe pășuni, fânațe și terenuri agricole, precum și unele ierni grele pun probleme mărăcinarului negru.
Puteți citi mai multe despre această specie aici.
Considerente privind conservarea
Principalele probleme cu care se confruntă aceste păsări sunt cele generate de intensificarea agriculturii. Aici vorbim în special despre ararea pajiștilor, despre curățarea lor completă, eliminând toate tufele existente, dar și despre utilizarea fără discernământ a insecticidelor, acțiuni care reduc locurile potrivite pentru cuibărit și sursele de hrană.
Text: Teodora Domșa
Traducerea în limba maghiară: Bálint Orsolya
Lista surselor bibliografice folosite la realizarea acestui articol poate fi consultată aici.
A május hónap madarai – a rozsdafarkúak és a csukok
Intro
Ha létezik ének hava a madarak naptárában, akkor szerintünk egyértelműen a május az. Amint az utolsó vonulók is megérkeztek, az énekmozaik is teljessé vált. A rozsdafarkúak és a csukok pedig már javában énekelnek!
Család/Nem
Az apró énekesmadarak újabban a Légykapófélék (Muscicapidae) családjához tartoznak. Igencsak nagy család, több mint 350 fajjal, több mint 50 nemzetségre van osztva. Korábban a hantmadarakhoz és a fülemülékhez hasonlóan a rozsdafarkúak és a csukok is a rigók családjába tartoztak, viszont a legújabb genetikai elemzések a légykapók családjába sorolják őket.
A rozsdafarkúak a Phoenicurus nemhez tartoznak, ami 14 fajt számlál. A két Európai faj nálunk is előfordul: a házi rozsdafarkú és a kerti rozsdafarkú. Kicsi, karcsú és mozgékony madarak, amelyeket magas fákon, kiálló ágakon könnyen megfigyelhetünk. A faj felismerésében nagy segítséget nyújt a farok: folyamatosan mozgásban van, és ahogy a népi elnevezése is mutatja, rozsdavörös árnyalatú.
A csukok a Saxicola nembe tartoznak, ami Európa, Ázsia és Afrika szerte 11 fajt számlál. A 4 faj közül ami megtalálható Európában 2 fordul elő nálunk is: a cigánycsuk és a rozsdás csuk. Kis méretű madarak, rövid farokkal. A fehér, fekete, barna és narancssárga tollazat a hím esetében élénkebb.
Hol láthatod őket
Mind a négy faj széles elterjedésű, főleg a természetes élőhelyeken, de az ember által létrehozott élőhelyeken is megtalálhatóak. A házi rozsdafarkú eredetileg a sziklás területeken fordult elő, de újabban a mesterséges “sziklákhoz” is alkalmazkodott – a településeink épületeihez. Általában mind a négy faj kerüli az intenzív mezőgazdasági területeket. A dombos és alföldi területeket részesítik előnyben. A házi rozsdafarkú a magasságok királyaként az alpesi, kőtörmelékes fennsíkokig fészkel.
Táplálkozás
A rozsdafarkúak és a csukok főleg rovarevők. Más gerincteleneket, például pókokat, gilisztákat, kis csigákat is fogyasztanak, és az étrendjüket ritkán növényekkel, főleg apróbb gyümölcsökkel és rügyekkel egészíti ki.
Fészkelés
A csukok általában a bozótos és szederjes területeken fészkelnek. Míg a cigánycsuk a száraz gyepeket, a rozsdás csuk inkább a nedves gyepeket kedveli. A kerti rozsdafarkú a fák ágait részesíti előnyben, a házi pedig természetes élőhelyén sziklákon és barlangokban, mesterséges környezetben az épületek által nyújtott menedékekben, például az oszlopokon, tetők alatt és repedésekben fészkel.
Vonulás
Mindannyian átvonulnak az ország nagy részén. Délen, az enyhébb telek miatt, egyes házi rozsdafarkú és cigánycsuk egyedek maradhatnak télire is. Ezek a fajok rövidtávú vonulók, amelyek a telet a Mediterráneumban és Afrika északi részén töltik. A másik két faj, a kerti rozsdafarkú és a rozsdás csuk hosszútávú vonulóként Afrika középső és keleti részén telel.
Képviselő fajok
Kerti rozsdafarkú (Phoenicurus phoenicurus)
Ez a karcsú madár hasonlít a nála sokkal gyakoribb házi rozsdafarkúra. A hím háta hamuszürke, a torka fekete, a homloka fehér, a melle és a farka rozsdavörös. A tojó háta barna, a mellkasa és farka vörös színe pedig halványabb. A nevéhez híven a farkát ő is magasabb helyekről, remegve billegeti.
Nyugat-Európától Közép-Ázsiáig, Skandináviától Észak-Afrikáig és a Perzsa-öbölig költ. Nyílt, öreg, elegyes vagy lombhullató erdőkben, erdőszéleken, folyómenti fasorokban fészkelő faj, nálunk csak az ország nyugati és déli részén fekvő alföldi területekről hiányzik. Az idős fáknak otthont adó parkokban és kertekben is költhet. Vonuló, a telet Afrikában tölti.
Természetes és mesterséges odúkban, sziklák vagy épületek repedéseiben fészkel. A csésze alakú, növényi anyagokból épített fészkét tollakkal és szőrrel béleli ki. 5-7 tojását a tojó költi ki, de a kicsinyeket mindkét szülő táplálja. A kakukk egyik gazdafaja.
A költési időszakban rovarok és más gerinctelenek jelentik a fő táplálékát, a szezon végére az étrendjét bogyókkal és magvakkal egészíti ki.
A kerti rozsdafarkút nem fenyegeti komoly veszély, problémáit a rovarirtó szerek használata és a fészkelőhelyek elvesztése jelentik, akár más fajok, akár az erdészeti tevékenységek miatt.
Erről a fajról többet itt olvashatnak.
Házi rozsdafarkú (Phoenicurus ochruros)
Vörösbegy termetű madár, az öreg hím feketés, rozsda-vörös farokkal és egy fehéres folttal a szárnyán. A tojó a narancssárga farcsíkot és farkat kivéve szürkés-barna színű. Jelenlétét a hím hangos, recsegő éneke jelzi, amelyet mindig egy magas pontról, kerítésekről vagy háztetőkről ad elő.
Európa közel teljes területén, Ázsiában és Észak-Afrikában költ. Nálunk is széles körben elterjedt, csak az erdőkből és a kiterjedt mezőgazdasági területekről hiányzik. Az eredetileg sziklás alpesi környezetben élő házi rozsdafarkú kiválóan alkalmazkodott a mi településeinkhez, a sziklákat épületek tetejével és falával helyettesítve.
Fészkét gerendákra, nagy nyílású természetes vagy mesterséges üregekbe építi, így sikeresen foglalja el a félig nyitott C típusú odúkat is. Évente általában két fészekaljat röptet, a fiókákat mindkét szülő eteti; a táplálékul szolgáló rovarokkal naponta akár 300-at is térhetnek. A fiatalok korán elhagyják a fészket és míg a szülők útmutatásával repülni tanulnak, gyakran a földön kötnek ki. Bár gyámoltalannak tűnhetnek, a szüleik mindig a közelükben vannak és gondoskodnak róluk, a mi segítségünkre pedig csak sérülés esetén van szükségük.
Rovarokkal táplálkozik, különösen a fiókanevelés időszakában, de a pókok és földigiliszták is a menü részét képezik. Ősszel és a hideg időszakban gyümölcsöket és magvakat fogyasztanak.
A házi rozsdafarkút nem fenyegeti komoly veszély, de a homlokzatfelújítások és a túlzott rovarirtószer-használat befolyásolhatja a fészkelését és a táplálkozását.
Erről a fajról többet itt olvashatnak.
Cigánycsuk (Saxicola torquatus)
A cigánycsuk gyönyörű színkombinációi a hím tollazatában mutatkoznak meg a leglátványosabban, a teljesen fekete fej, a nyak oldalsó részének fehérsége, és a narancssárga mell kontrasztban áll a szárnyak és a hát sötét színével. A tojó sem szűkölködik a színekben, de a narancssárga árnyalata halványabb, a feje és a háta pedig barnás.
Európában, Ázsiában és Afrikában 24 alfajjal képviselteti magát. Nálunk az európai alfaj fészkel, Saxicola torquatus rubicola, de véletlenszerűen a szibériai alfaj is felbukkanhat, főleg vonuláskor. A Kárpátok térségéből és az ország déli részén elterülő mezőségekből hiányzik. Vonuló fajként hozzánk márciusban érkezik, a telet pedig közel, a Mediterráneumban tölti.
Ahogy a román neve is mutatja, ez a madár a bokrokkal és cserjékkel tarkított nyílt területeken fordul elő. Falakon, oszlopokon, és villanyvezetékeken is megfigyelhető.
A növényi anyagból készült, tollal és gyapjúval bélelt csésze alakú fészkét a talaj szintjén, a növényzetbe vagy kövek alá rejtve helyezi el. Szezononként több fészekaljat is nevelhet. Viszont a kakukk fiókáját is nevelheti az adott fészekben.
Az étrendjük nagyrészt rovarokra alapoz, de pókokat és gilisztákat, ritkán apróbb halakat és gyíkokat is fogyaszt. A szezon végén az étrendjét kisebb gyümölcsökkel és magvakkal egészíti ki.
A gyepek mezőgazdasági célú felszántása, a bokrok kivágása és elégetése a legelőkön, kaszálókon és szántóföldeken, valamint a keményebb telek okoznak gondot a cigánycsuknak.
Erről a fajról többet itt olvashatnak.
Természetvédelmi eljárások
A legnagyobb problémát ezeknek a madaraknak a mezőgazdaság intenzívebbé válása okozza. Itt különösen a gyepek felszántásáról, alapos megtisztításáról, a meglévő bokrok eltávolításáról, de a rovarölő szerek válogatás nélküli használatáról is beszélünk, amelyek a megfelelő fészkelő területeket és táplálékforrásokat is csökkentik.
Szöveg: Teodora Domșa
Magyarra fordította: Bálint Orsolya
A “hónap faja” rovat létrehozásához szükséges hivatkozáslistát itt lehet megtekinteni.
Noutati
Pactul Verde european nu a fost deraiat, dar Parlamentul European a votat o Lege pentru Refacerea Naturii slăbită
Victoria de astăzi a NATURII a avut un cost foarte mare - pentru a ajunge la un compromis, parlamentarii europeni au sacrificat multe obligații și ținte critice, ajungând la o poziție substanțial mai slabă decât propunerea inițială a Comisiei.
Proiecte
Uite Barza!
Recensământul cuiburilor de berze este un efort de a cunoaște situația berzelor albe în România. Primul pas pentru a le ajutaeste de să știm câte perechi cuibăresc și care este numărul puilor. Colectarea datelor se face cu ajutorul unei aplicații de smartphone care a fost creată special pentru acest proiect, cu ajutorul ENEL România. Pe termen lung, dorim ca această aplicație să fie folosită de cât mai multă lume pentru recenzarea cuiburilor de berze, astfel încât în timp să devină instrumentul de bază pentru colectarea datelor privind cuibăritul acestei specii în România. Aplicația este simplă, dar acuratețea datelor este esențială.
