Share

Prietenii lui Batman

Lacurile Fălticeni sunt habitatul ideal de hrănire pentru unul dintre cei mai rari lilieci din Europa. Liliacul de iaz este focusul unei familii de biologi care lucrează la Societatea Ornitologică Română în cadrul a două din cele mai importante proiecte din ultimii ani.

Myth busters
Irina și Viorel Pocora au trecut de ani de zile peste prejudecățile care înconjoară liliecii. Nu se tund scurt de frica unor mamifere agățate în păr, nu se tem că se pot transforma în vampiri sau alt soi de monstru, se rezumă la a studia unele din cele mai neînțelese mamifere. Cei doi soți fac studii pe teren când majoritatea colegilor dorm. Irina lucrează pe partea de mamifere în proiectul european implementat de SOR în Moldova, iar Viorel are în atribuții al doilea mare proiect SOR, în zona Lacurilor Fălticeni. Își lasă copiii să doarmă cu bunicii, pornesc farurile mașinii și parcurg drumul de la Iași spre ariile naturale protejate din proiectele SOR. Focusul lor de la început de proiect a fost liliacul de iaz (Myotis dasycneme) una din cele mai rare specii de liliac european.

„Este o specie care îți poate oferi enorm de multe informații nu doar despre ea, despre comportamentul liliecilor în general, ci și despre calitatea habitatelor în care se află. Liliacul de iaz este un adevărat indicator al sănătății mediului. Preferă să vâneze insecte în apropiere de iazuri sau de lacuri, de unde și denumirea lui. Ce nu știu mulți oameni este că această specie de liliac arată foarte clar că zona umedă unde se află este una …curată. Ei au nevoie de apă curată, au nevoie de vegetație doar în zona malurilor, nu peste tot, au nevoie de ape, necolmatate și fără aglomerări mari de alge. E o specie pretențioasă – să zic – așa că ne indică precis ce fel de zone umede sunt periclitate, zonele unde se pierd și se degradează habitatele”, spune Irina Pocora.

Înregistrările cu BatMan
Soțul Irinei, Viorel, este cel care a luat la pas zona în care se află Lacurile Fălticeni, din toamna anului 2017. Are o metodologie de respectat, pentru că o monitorizare de lilieci e mult mai grea decât una de păsări.

În primul rând, lucrează noaptea. A avut de ales punctele de observare pentru lilieci. În funcție de mărimea habitatului care trebuie monitorizat, aceste puncte se pot afla și la distanțe de trei kilometri unul față de celălalt. În cazul Lacurilor Fălticeni, distanța dintre puncte este ceva mai mică, doar 800 de metri. Monitorizarea acestor mamifere începe întotdeauna la 30 de minute după ce a apus soarele și se desfășoară până la ora 1 noaptea.

Când un om normal sforăie, Viorel își cară din loc în loc echipamentul. „Nu, nu poți monitoriza liliecii ca pe păsări, să te uiți după ei. În primul rând că sunt greu de văzut. Specialiștii folosesc aparate care să detecteze ultrasunetele emise de lilieci. Noi lucrăm cu trei aparate diferite, pentru a ne asigura că surprindem toate speciile. Toate sunt detectoare cu expansiune de timp, expandează timpul de înregistrat de 10 ori. Primul din ele înregistrează nonstop tot ce se aude. Al doilea poate fi setat să înregistreze doar pentru o scurtă sau mai lungă perioadă, înregistrăm cu el câte o singură trecere.

Cel de-al treilea detector este cel menit să surprindă sunetele șoptite pe care le au unele specii de liliac mai greu detectabile. Facem asta până la ora 1 noaptea, luăm o pauză de două sau trei ore și de la 3 sau 4 dimineața reîncepem monitorizările. Acestea sunt perioadele când liliecii sunt foarte activi, vânează insecte”, spune Viorel. Sunetele înregistrate sunt apoi downlodate pe calculator, se compară sonograme și se identifică speciile care au fost în zonă.

Liliac serios, caut chirie…
Dacă ați fost student, ați schimbat o cameră de cămin, 3 gazde și o chirie, atunci veți înțelege cam cât de greu e cu locuințele liliecilor. Profanii cred că un liliac are nevoie de o scorbură, un horn, o turlă de biserică și atât. Lucrurile sunt ceva-ceva mai complicate de atâta. Lacurile Fălticeni sunt un loc de hrănire pentru lilieci.

Asta nu înseamnă că îi vom găsi aici în permanență. Liliacul de iaz vine aici „la serviciu”, dar locuiește în altă parte. Poate parcurge peste 10 kilometri de la adăpostul folosit pe timp de zi, ca să se hrănească, deci nu e ușor să îi găsești. „Liliecii vin aici special pentru insecte. Mănâncă numere mari de țânțari, gândaci, molii, dar și păianjeni. Un liliac de talia celui de iaz ajunge să consume peste 1.000 de insecte într-o singură noapte. Dar preferă adăpostul oferit de orașe, acolo unde au mai multe locuri în care să stea fără să fie deranjați.

În podurile unde este cald, coloniile de maternitate ajung să aibă de la 100 până la 500 de exemplare. Le plac și scorburile, de fapt sunt dependenți de scorburi, deci au nevoie de copaci bătrâni. Și iar sunt pretențioși – nu se mulțumesc doar cu un copac sau cu un pâlc de arbori bătrâni, au nevoie de ei în păduri. Și iar devin un indicator foarte bun pentru sănătatea mediului și ne sunt de folos nouă, biologilor” – adaugă Irina Pocora.

Underground
Revenind la chiriile liliecilor – ajungem la grote. Și acestea sunt la mare căutare. Iarna, cel mai adesea hibernează în adăposturi subterane. În lunile martie-aprilie ies din adăposturile de hibernare și se mută în coloniile de maternitate. Sunt parțial migratori, de regulă de deplasează de la adăpostul de vară la cel de iarnă și invers, peste 100 km.

Împerecherea liliecilor are loc în toamnă. Femelele și masculii se retrag apoi pentru hibernare. Se trezesc primăvara, iar femelele se mută în coloniile de maternitate, acolo unde masculii nu sunt bine primiți. Ei au adăposturi separate în această perioadă, dar se vor reîntâlni după ce apar puii (lunile august-septembrie). Și va reîncepe un sezon de împerechere și se vor căuta noi adăposturi pentru zilele însorite de vară, iar apoi pentru hibernare. Liliecii sunt extrem de sensibili la distrugerea adăposturilor deoarece dau naștere unui singur pui pe an. Când adăposturile sunt distruse sau colonii întregi omorâte, populația locală are de suferit.

Irina Pocora este unul din experții în mamifere din proiectul „Elaborarea Planurilor de Management pentru ariile protejate ROSPA0109 Acumulările Belcești, ROSCI0222 Sărăturile Jijia Inferioară Prut, ROSPA0042 Eleșteiele Jijiei și Miletinului și 2.553. Balta Teiva Vișina”.

Viorel Pocora este unul din experții în mamifere din proiectul „Elaborarea Planurilor de management pentru ariile protejate ROSCI0310 Lacurile Fălticeni, ROSCI0389 Sărăturile de la Gura Ialomiței – Mihai Bravu, ROSPA0051 Iezerul Călărași, ROSPA0061 Lacul Techirghiol, ROSPA0101 Stepa Saraiu Horea, ROSPA0111 Berteștii de Sus – Gura Ialomiței”.

Proiectele sunt cofinanțate din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014-2020.

Pentru informaţii detaliate despre celelalte programe cofinanţate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitaţi www.fonduri-ue.ro

Conţinutul acestui material nu reprezintă ȋn mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Dacă ți-a plăcut, distribuie