Share

Estimarea populației cuibăritoare de dumbrăveancă (Coracias garrulus) în România

Dumbrăveanca (Coracias garrulus) este o specie cuibăritoare în zonele temperate din Europa și Asia, ocupând habitatele de silvostepă. Distribuția speciei e concentrată mai ales în Europa. În zilele noastre cuibărește în Europa Centrală, în Peninsula Iberică și Italică până în Asia Centrală. În secolul nostru dumbrăveancă a înregistrat o restrangere continuă a arealului. Astfel a dispărut ca specie cuibăritoare din Danemarca, Elveția și o mare parte a Germaniei. La fel a dispărut și din partea de vest a Ungariei, deși era o specie comună în prima jumătate a secolului XX. Cele mai posibile cauze ale scăderii sunt pierderea habitatelor, tăierea arborilor bătrâni cu scorburi, folosirea pesticidelor în agricultură și abandonarea pășunilor.

În Ungaria mai există circa 1000-2000 de perechi (conform recensământului din 2007, după Tamás Szitta). Specia există doar la est de Dunăre, iar populația se pare că s-a stabilizat datorită eforturilor de conservare care au început în anii 1980. Astăzi există peste 600 de cuiburi artificiale amplasate numai pentru această specie. Cuiburile sunt verificate anual, cele deteriorate se schimbă, se adună date despre ponta și puii sunt inelați. Rata de ocupare a cuiburilor a crescut constant și depășește 50%.

Pentru că eforturile de conservare din Ungaria au fost în mare parte încoronate de succes, s-a hotărât că primii pași pentru conservarea speciei trebuie făcuți și la noi. Știam că în România specia este distribuită în zonele de câmpie și de deal din Banat, Crișana, Oltenia, Muntenia, Dobrogea și Moldova, lipsind din Transilvania. Totuși avem doar estimări privind numărul de perechi (din literatură reiese că ar fi undeva între 2400 și 6500 de perechi, în scădere).  Proiectul este finanțat de BirdLife International și LUSH Retail Ltd și are ca scop estimarea numărului de perechi prin evaluări făcute în toate zonele din arealul de răspândire din România.

Între iunie și august 2007 s-au efectuat ieșiri în teren cu ajutorul voluntarilor membrii SOR din toată țara, utilizând metodă transectelor. Transectele (de 30 km lungime de parcurs cu mașina sau 2×5 km parcurși pe jos) au fost selectate în apropierea localității dorite de voluntari. Metoda de procurare a datelor a fost simplă: parcurgând traseul, voluntarul a înregistrat pe un formular de teren numărul de exemplare văzute și informații privind habitatul. În cazul în care reușim să acoperim cât mai uniform o regiune cu astfel de transecte verificate anual, se va putea estima numărul de perechi.

În 2007 s-au realizat 51 de transecte pe care au fost observate 217 de exemplare. Rezultatele sunt prezentate pe harta de mai jos.

Cu toate că nu am reușit să acoperim decât unele regiuni din areal, sperăm că vom putea continua acest recensământ în anii următori, atrăgând din ce în ce mai mulți voluntari. Pe lângă evaluări, dorim să începem o campanie de amplasare de scorburi mai ales în zonele unde specia suferă de lipsa locurilor de cuibărit. Astfel, în partea de vest a țării, unde dumbrăveancă nu are locuri favorabile de cuibărit, va fi relativ ușor să atragem o parte din păsările din populația stabilizată din Ungaria. Totuși, specia poate fi protejată pe termen lung doar prin asigurarea habitatelor (pășuni, fânețe și terenuri agricole gospodărite în mod cât mai tradițional) și locurilor de cuibărit (arbori bătrâni și pereți de loess). Dorim să implicăm cât mai mulți voluntari în eforturile de a evalua și proteja această specie.

Mulțumim voluntarilor Puran Vasilică Victoria, Diaconu Alexe, Petre Teodor, Petrovici Milca, Baltag Emanuel-Ștefan, Ștefan Andrei, Mestecaneanu Adrian, Ignat Alina-Elena, Domsa Cristian, Sándor D. Attila

Dacă ți-a plăcut, distribuie
Sistăm livrarea comenzilor până la ridicarea stării de urgență. Vă mulțumim pentru înțelegere.
+