Share

Știri

Scent, etapa a doua. Testare de toamnă în Delta Dunării

10 octombrie 2018

Pentru că suntem unul din partenerii români implicați în proiectul Scent, alături de INCDDD, am participat la a doua testare a aplicației mobile de citizen science, Scent Explore. Prima testare a avut loc în luna august, cu ajutorul participanților la Expediția Națională a SOR, dar la final de septembrie, nu oricine putea merge patru zile în Delta Dunării. Am apelat la voluntarii noștri din București, Iași, Cluj și Buzău, iar un grup de aproape 30 de persoane a avut ocazia să vadă cum e Delta toamna și cît de frig poate fi în barcă în această perioadă.

Ședințe la Tulcea…

Am descins la Tulcea, punctul de pornire al acțiunii noastre. Nu poți să pleci la o astfel de testare fără să instruiești participanții, așa că specialiști din Macedonia, Olanda, India și Brazilia au stat cu românii la instructaj. Dacă folosești limba engleză, ne înțelegem toți. Bărcile de la Verada Tour erau deja la ponton, conducătorii de șalupe se uitau neîncrezător la ceea ce părea a fi un grup de orășeni care nu a mai fost în baltă. Au urmat patru zile în care am colindat canalele Deltei, pe trasee stabilite de cei de la Scent, și am măsurat, cu ajutorul aplicației, viteza de curgere și adâncimea apei. Datele culese vor ajuta la realizarea unei hărți a zonelor cu risc crescut de inundare și transformare. Dar dacă tot eram în Deltă, era cazul să mai facem și altceva. Nu suntem la prima colaborare cu voluntarii SOR, am avut ocazia să ne cunoaștem la activitățile din cadrul proiectului România prinde aripi, la Ziua Păsărilor sau la Noaptea Privighetorilor, în Expediția Națională sau la alte acțiuni. Acum a fost prima dată când am lucrat și am locuit împreună mai multe zile la rând. Mai mult, a contat că s-au și cunoscut între ei oamenii care ajută SOR în orașe diferite.

…teste în baltă

Ne-am împărțit în patru echipe. Un specialist hidrolog Scent, un conducător de șalupă cu harta traseelor și a punctelor obligatorii unde trebuiau măsurate viteza și adâncimea apelor, plus un grup de voluntari. Era nevoie și de hartă, și de supervizare, noi avem tendința să ne lăsăm furați de peisaje, de păsări, de orice mișcă. De fapt, a fost destul timp pentru toate. Aplicația funcționează, dacă ții minte să îi faci toate setările necesare atunci când ai acces la internet. Când ajungi în baltă, semnalul de la internet dispare, iar uneori riști să „prinzi” ucrainienii și să ai un cost imens la date. Înveți repede ce trebuie să faci atunci când ai de măsurat nivelul apei, cu ajutorul mirei, sau viteza de curgere – nimic mai simplu decât să filmezi trecerea unei mingi de tenis aruncate pe apă, în amonte. Ocazional, recuperarea mingilor – nu lăsăm nimic în plus în urma noastră, când ieșim în natură – a fost o provocare, dar cu puțină ingeniozitate și-un minciog, ne-am descurcat. Unii au privit cu o ușoară superioritate a treia activitate: vânătoarea de imagini cu monstruleți colorați – doar eram cu toții adulți responsabili, trecuți de vârsta jocurilor cu Pokemoni. Ei bine, la finalul zilei s-a dovedit că nimeni n-a rezistat tentației de a înhăța, virtual, cât mai mulți astfel de monstruleți, cu apariții și nume haioase sau măcar bizare. Culmea, cei mai vocali acumulaseră și cele mai multe puncte în clasament.

Păsărarii, tot păsărari

Sigur că am avut tot timpul binoclurile și aparatele foto pregătite, să nu ratăm cumva stolurile de zeci de pelicani, gâște de vară sau berze negre aflate în migrație. Codalbii ne-au făcut bucuria să planeze zilnic pe deasupra bărcilor, unul chiar s-a ospătat cu un pește capturat din apă sub ochii noștri. Alt moment cu descărcări de adrenalină a fost apariția unei turme de mistreți, pe lângă care a trecut una dintre bărci. În a treia zi, ochiul alert al biologilor a observat, pe unul dintre canalele în care nivelul apei scăzuse foarte mult, o găinușă de baltă prinsă într-o plasă de pescuit uitată sau neverificată la timp de pescari. Pasărea se încurcase în ochiurile plasei și era deja epuizată când una dintre bărci a reușit să se apropie de ea. Kinga Cîmpan a fost cea care a reușit să o salveze, iar pasărea a ajuns cu bine pe mal. 

Serile au fost rezervate pentru socializare și povești, mai ales că l-am avut cu noi pe profesorul Eugen Petrescu, o legendă a Deltei și a SOR. Dis-de-dimineață, ne-am făcut timp și pentru ture de birdwatching pe câmpurile de lângă Maliuc, ocazie cu care am observat, în zbor, pelicani creți, o ultimă prigorie pe 2018 și un stol gălăgios de pițigoi codați.

Pe scurt, am dat o mână de ajutor cercetătorilor de la Scent, am salvat o pasăre de la moarte, am testat soliditatea relației SOR-voluntari și n-am avut de ce ne plânge. Ne-am revăzut cu prieteni vechi și sigur, ne-am bucurat de o tură de Deltă în miez de toamnă, când vacanțele și concediile par mai îndepărtate ca oricând.

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter

Homepage


Contact


Munca noastră

Știri

Proiecte în desfășurare

Proiecte încheiate


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România