Share

ROSPA0052 Lacul Beibugeac

Aria Naturală Protejată Lacul Beibugeac este situată în județul Tulcea, România. Din București, cel mai simplu se ajunge cu automobilul, pe autostrada spre Constanța, pe la Slobozia, Hârșova și apoi Tulcea. De pe malul Dunării se merge încă aproximativ 40 de kilometri, până în comună Murighiol. De aici, de lângă Deltă, la numai patru kilometri distnata, în satul Plopul, se află Lacul Beibugeac. 

 

Este vorba despre un lac mic, unde apă nu depășește decât rareori adâncimea de un metru și jumătate. Când veniți din Murighiol, lacul vă însoțește, în dreapta șoselei, după casele dobrogene aliniate la umbră pomilor fructiferi din curți. Iar din când în când, gugustiuci, grauri, prigorii, brabii și stancute vor tăia calea mașinii, în zbor spre lac. Lacul este mărginit la sud de satul Plopu, iar celelalte trei laturi ale ariei naturale protejate sunt formate din terenuri agricole.

Apa lacului este una salmastră, nu dulce. Vara, lacul seacă, așadar nu veți găși pești sau pescari în zonă. Dar în funcție de cantitatea de precipitații din Dobrogea, nivelul apelor crește și descrește. În verile toride, fără ploi, lacul dispare și locul apei este luat de vegetație. De fapt, nici nu este multă vegetație în zona. În partea de vest există puțin stufăriș, iar în rest, specia de plante cel mai des întâlnită este Salicornia (europaea) prostrata.

La prima vedere, Lacul Beibugeac nu pare un lac important pentru biodiversitate. Apă de aici nu are o adâncime mai mare de un metru și cincizeci de centimetri, și asta în perioadele când precipitațiile sunt abundente. Nu există pești în apele din Beibugeac, iar vara lacul dispare complet: seacă și nu se mai vede decât cuveta sa.

În ciuda acestor aspecte, lacul este extrem de important pentru păsări. Nu veți vedea pelicani care să se hrănească, dar veți găsi pelicani care se odihnesc aici, în drumul lor spre coloniile din Delta Dunării. Gâsca cu gât roșu, cea mai periclitată specie de gâscă din lume se oprește pe terenurile agricole de lângă lac pentru a se hrăni.

Vanturelul de seară, unul dintre șoimii cei mai rari, folosește terenurile de lângă lac ca teren de hrănire. Șoimii vin din colonia aflată în apropiere și vânează în vegetația de lângă lac. Îi puteți vedea cum zboară pe loc, iar apoi plonjează în picaj pentru a prinde prada: lăcuste sau cosași. Mai mult, lacul este un punct de oprire extrem de important pentru speciile aflate în migrație.

Păsările care călătoresc mii de kilometri în fiecare an se opresc aici pentru a se odihni, pentru a se hrăni sau pur și simplu pentru un somn bun, noaptea. Fără aceste locuri de popas, păsările riscă să nu își mai atingă niciodată destinația.