Liniile electrice fac noi victime printre pelicanii creți 
Panouri informativ-educative pentru protejarea șoimului dunărean 
Ziua Păsărilor, un eveniment de pus în calendar 
Membri expați. Gerard Gorman, cunoscutul specialist în ciocănitori 
Concurs de desene: Pasărea anului 
Unde vedem papagali în România? 
Unele păsări merită un renume mai bun 
Păsările se hrănesc natural, nu cu alimente procesate 
Bujorul românesc, cel mai cunoscut bujor de la noi 
Măceșul 
Conservarea gâștelor cu gât roșu 
Conservarea șoimului dunărean în NE Bulgariei, Ungaria, România și Slovacia 
Conservarea acvilei țipătoare mici în România 
Investigarea prezenței dropiei în România 
Salvați pelicanul creț în Delta Dunării 
Uite Barza! 
Atlasul Păsărilor din București 
Monitorizarea Păsărilor Comune 
Protecția berzei albe în Lunca Dunării 
International WaterBird Count 
POIM Moldova 
POIM SUD 
ROSPA0059 Lacul Strachina 
ROSPA0052 Lacul Beibugeac 
Blahnița-Mehedinți 
Școli și grădinițe prietenoase cu natura 
Spring Alive 
Pasărea Anului 
Restore Nature 
România Prinde Aripi 
Aripi Libere 
Agricultură pentru biodiversitate 
Big Day_Marton ornitologic 
It is time! 
PETlican 
Noaptea Privighetorilor 
Păsările Clujului 
Ce pasăre este aceasta? 
Pliant Păsări din habitate acvatice 
Pliant Păsări din parcuri și grădini 
Delta Dunării 
România Sălbatică 
Insignă orhidee albină 
Insignă fluturaș de stâncă 
Insignă șoim dunărean 
Insignă șoim dunărean în zbor 
Insignă lăcustar 
Colecția de puzzle-uri educative Păsări acvatice 
Joc memory Păsări comune din parcuri și grădini 
Puzzle Păsări care se hrănesc pe malurile apelor 
Puzzle Stârci din România 
Puzzle Corcodei din România 
Sacoșă pescăraș albastru 
Sacoșă pițigoi albastru 
Cuib huhurez mic 
Cuib cucuvea 
Cuib tip B (neasamblat) 
Specii protejate
ROSPA0011 Blahnița se încadrează în Câmpia Blahniței, alcătuită în mare parte din terasele Dunării și văile largi ale Drincei și Blahniței. Aria protejată Blahnița, ce include Pădurile Stârmina și Bunget, precum și Situl de Importanță Comunitară Jiana, adăpostește 35 de specii criteriu pentru care zonele au fost desemnate și 4 habitate de importanță comunitară. Marea varietate a speciilor de floră și faună se datorează atât geomorfologiei, cât și poziției extrem de favorabile a zonei, bine protejată de vânturile reci din nord, insolatii puternice, fapt ce a permis ca numeroase elemente sudice și vest asiatice să poată ajunge până în aceste locuri unde s-au adaptat ușor.
Stârcul roșu (Ardea purpurea) Pasăre de talie mare, poate fi văzută în zonă din luna aprilie, după ce revine din locurile de iernat. Cuibărește aici, își crește puii, iar în luna august începe drumul spre zonele mai calde. Stârcul roșu stă de obicei în apropiere de lacuri, în zonele stufizate, dar poate fi observat și pe malul canalelor de irigații, de unde își procură hrana preferată: amfibienii.
Stârcul galben (Ardeola ralloides) Este un stârc de talie medie, care sosește în zonă din luna aprilie și pleacă abia la finalul lunii august, după ce și-a crescut puii. Pentru a-l vedea, trebuie să va apropiați de zonele care îi plac: pajiștile cu iarbă înaltă după care se ascunde, zonele inundate sau semi-inundate, care au apă mică. Preferă totodată și lacurile cu stuf, de la umbră căruia pândește prada.
Rața roșie (Aythya nyroca) Apare în zonă din luna martie și stă aici pentru a cuibări și a-și crește puii până în luna iulie. Preferă să stea pe lacurile stufizate, în special pe ochiurile de apă rămase libere în stufăriș. Poate fi văzută și pe lacurile cu vegetație subacvatică abundentă, cum ar fi nuferii, pentru a avea mereu sursă de hrană.
Buhaiul de baltă (Botaurus stellaris) este una din păsările cel mai greu de observat. Sosește în zonă din luna aprilie și poate fi văzut foarte greu, deoarece preferă să stea ascuns în stuful din apropierea lacurilor. Penajul seamănă foarte mult cu dungile firelor de stuf, iar la apropierea cuiva, își îndreaptă capul spre cer, iar dungile de pe piept și de pe gât se confundă cu stuful. În luna august pleacă în migrația de toamnă.
Chirighiță cu obraji albi (Chlidonias hybrida) Specia sosește în sit în luna aprilie și cuibărește pe lacuri, pe micile grămăjoare de vegetație acvatică plutitoare. Se hrănește cu pește de mici dimensiuni, dar nu refuză nici insectele acvatice. În luna august pornește înapoi spre locurile de iernat.
Eretele de stuf (Circus aeruginosus) Este principala pasăre de pradă din zonele stufizate. Sosește în zonă în luna martie și stă până în luna august. Planează deasupra suprafețelor de stuf, a lacurilor stufizate, în căutarea prăzii – păsări mici. De asemenea, vânează și pe câmpiile și pajiștile din apropierea lacurilor. Cuibărește în stuf
Egreta mare (Casmerodius albus) Sosește în zona Blahnița încă din luna noiembrie și poate fi observată până în martie, dar există exemplare care stau aici tot anul. Stă, de obicei, pe malul lacurilor cu vegetație înaltă – stuf.
Egretă mică (Egretta garzetta) Sosește în zonă primăvară, din luna martie și stă până în luna august. Ca și egreta mare, poate fi văzută pe marginea lacurilor, lângă stuf, de unde își pândește hrană: peștișori și amfibieni. Se deosebește de egreta mare după mai mulți indicatori. Este de talie mult mai mică, are ciocul negru, nu galben. Picioarele sunt negre, iar degetele de la picioare sunt galbene.
Codalbul (Haliaeetus albicilla) Este cea mai mare pasăre de pradă din România. I se mai spune ”Vulturul Codalb”, dar pasărea este o acvilă, nu un vultur. Este o specie sedentară, poate fi văzută pe parcursul întregului an. Preferă să stea la marginea pădurilor de arbori înalți, de unde poate observa prada. Se hrănește și cu peste, dar și cu păsări și cadavre.
Piciorongul (Himantopus himantopus) Este o pasăre care deține un record unic în lumea păsărilor: are cele mai lungi picioare în comparație cu proporțiile corporale. Poate fi văzută în zonă din luna martie până în luna iulie. Preferă lacurile, mai exact malurile de lac, unde apa nu este adâncă și își poate procura ușor hrana: insecte acvatice și mormoloci.
Stârcul pitic (Ixobrychus minutus) Pasăre la fel de timidă ca și buhaiul de baltă, are exact același mecanism de camuflare: îndreaptă gâtul spre cer, pentru a nu i se vedea decât dungile care îl fac să dispară în stuf. Sosește în Blahnița din luna aprilie, cuibărește și pleacă în luna iulie, la final. Stă pe lângă lacuri, în zonele cu foarte mult stuf.
Ferestrașul mic (Mergellus albellus) Este o pasăre care iernează în România și în zona Blahnița. Sosește din taigaua nordică în luna decembrie și stă până în luna februarie. Preferă să stea pe ape întinse, lacuri, lacuri de acumulare și cursurile râurilor mari. Nu stă mult în același loc.
Stârcul de noapte (Nytcticorax nycticorax) Sosește în zona Blahnița încă din luna aprilie și cuibărește aici, iar migrația de toamnă începe din luna august. Preferă sălciile ca adăpost pentru coloniile în care cuibărește. Își caută hrana pe lacurile cu stuf, în special amfibieni.
Cormoranul mic (Phalacrocorax pygmeus) Apare în zonă din luna martie și cuibărește în colonii, în sălcii. Pleacă din zonă toamna, din luna august, dar există indivizi care și iernează aici. Preferă lacurile stufizate, unde se scufundă pentru a prinde pești. Această specie caută lacurile și cursurile de apă unde există abundență de pești.
Crestețul pestriț (Porzana porzana) Specie care poate fi văzută destul de rar în zonă, deoarece este și rar cuibăritor. Sosește în luna aprilie și pleacă în luna august. Poate fi întâlnit în zonele cu vegetație înaltă, lacuri cu stufăriș și iazuri.
Chira de baltă (Sterna hirundo) Sosește în zonă în luna aprilie și cuibărește aici, dar pleacă în locurile de iernat din luna august. Preferă lacurile cu vegetație acvatică abundență, din care își și construiește cuibul. Se hrănește aproape exclusiv cu pești de dimensiuni mici, pe care îi prinde plonjând din zbor.
Dumbrăveanca (Coracias garrulus) Ajunge în zonă din luna aprilie și poate fi văzută până în luna august, când începe migrația de toamnă. Cuibărește în maluri abrupte, dar poate fi observată și pe pajiști și în apropierea pădurilor.
Lopătar (Platalea leucorodia) Ajunge în Blahnița din luna aprilie și pleacă în luna august. Este o pasăre care cuibărește în colonii. Poate fi întâlnită pe malul lacurilor, în apă mică, unde își caută hrana scormonind cu ciocul în nămol. Se deosebește de celelalte păsări prin formă ciocului, care arată ca o lopaa, de unde și denumirea populară a speciei: lopătar.
Pupăză (Upupa epops) Celebra pasăre din ”Amintirile din copilărie” ale lui Ion Creangă ajunge în zona Blahnița din luna aprilie și pleacă să ierneze abia în luna august. Poate fi întîlnită în apropierea pădurilor, pentru că pupăză cuibărește în scorburi de copaci. Se hrănește cu insecte pe care le vânează pe pajiști.
Sfrânciocul cu frunte neagră (Lanius minor) Sosește în zona Blahnița încă din luna aprilie. Cuibărește aici, crește o nouă generație, iar din luna august se îndreaptă spre locurile de iernat. Are un comportament care i-a atras numele de ”măcelar”. Vânează păsări mici, insecte și rozătoare mici pe care le înfinge apoi în ghimpii arbuștilor din apropierea cuibului, pentru a avea hrană și în zilele ploioase.
Grangurul (Oriolus oriolus) Poate fi întâlnit în Blahnița din luna aprilie până în luna august. Preferă pădurile de stejar și de fag, dar nu este o pasăre care să poată fi observată cu ușurință. Stă în coronamentul copacilor, sus, ferită de priviri. Masculul este extrem de ușor de deosebit de alte specii, că urmare a coloritului sau galben puternic.
Amfibieni
Buhaiul de baltă (izvorasul) cu burtă roșie (Bombina bombina) Este un animal diurn și acvatic în perioada sa de activitate; trăiește în lacuri, bălți, băltoace temporare sau permanente, adesea iese pe uscat pe malul apelor. Apare în apă pe la mijlocul lunii martie, retrăgându-se pe uscat pentru iernare la sfârșitul lunii septembrie – începutul lunii octombrie. Perioada de reproducere începe prin aprilie, primele ponte apar chiar la sfârșitul lunii aprilie. Masculii au o voce destul de puternică, formând coruri în care își răspund unii altora.
Tritonul cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus ) Specie de talie mare, ai cărei masculi prezintă în perioada de reproducere o creastă dorsală înaltă și dințată. Îl găsim în lacuri, băltoace și șanțuri, în regiunile de baltă cu stuf. Intră în apă relativ timpuriu, în februarie sau martie, jocurile nupțiale și depunerea pontei au loc la începutul lunii aprilie, iar la sfârșitul lui iunie, adulții părăsesc de obicei apa. În iulie – august se metamorfozează și larvele. Tritonii trăiesc restul timpului pe uscat, unde și hibernează.
Țestoasă bănățeană (Testudo hermanni) Țestoasă de uscat are o carapace înaltă și bombată, de culoare galben portocaliu sau verzui cu desene negre. Specie predominant ierbivoră, preferă locurile deschise, cu umiditate redusă și cu veri calde. Este activă în special dimineața și seara, în restul zilei preferă să stea ascunsă. Imediat după ieșirea din hibernare (sfârșitul lunii aprilie) se împerechează, iar ouăle eclozează în august – septembrie. În general, în luna octombrie testoasele se retrag în hibernacule.
Țestoasă de apă (Emys orbicularis) Are carapacea teșită, rotunjită sau eliptică, neagră cu pete mici galbene. De obicei trăiește în ape stătătoare sau lin curgătoare, mai ales iazuri, lacuri, canale. Preferă locurile însorite de pe malul apelor. Hibernează în apă, din septembrie – octombrie până în martie – aprilie. Primăvara și vara este ușor de observat când se soreste pe bușteni, pietre sau vegetație în apă, deși este destul de timidă și se scufundă la cel mai mic pericol.
Insecte
Rădașca (Lucanus cervus) Gândac de talie mare, poate fi văzută în perioada mai-august în pădurile de stejar bătrâni. Ziua poate fi observat stând sau patrulând pe trunchiul copacilor de stejar, uneori chiar pe pământ la baza tulpinilor. În serile calde de vară devine activ, zboară la marginea pădurilor în amurg la înălțimea coronamentelor. Este atras de lumină artificială.
Croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo) Este un gândac mare, cu corpul alungit și cu antene foarte lungi. Trăiește în păduri de stejari bătrâni. Adulții se pot observa în perioada mai-iulie pe trunchiul copacilor. Masculii au comportament teritorial, de obicei un mascul ocupă un trunchi. Seara zbora lent, la înălțimea coronamentului, dar sunt atrași și de lumina artificială.
Croitorul cenușiu (Morimus funereus) Gândac relativ mare, poate fi văzut în perioada mai-septembrie pe trunchiul copacilor de stejari bătrâni și parțial uscați. În perioada iunie-iulie se pot observa perechi, după împerechere devin solitari. Adulții nu pot zbura, dar se deplasează și pe sol, uneori se pot observa pe drum de asfalt sau pe grămezi de lemn uscat.
Pești
Boarta (Rhodeus sericeus amarus) Boarta face parte din familia crapilor, dar atinge o lungime de maxin 10 cm. Corpul îi este acoperit de solzi mari. Coloritul acestui pește depinde foarte mult de sex și de vârstă, atingând intensitatea maximă în perioada de reproducere. Boarta depinde foarte mult în perioada de reproducere de două specii de scoici: scoică de iaz (Anodonda cygnea) și scoică de râu (Unio pictorum). Peștele femelă își depune icrele între valvele scoicilor, tot aici icrele sunt fecundate de către peștii masculi. Când alevinii (larvele de peste) au dimensiunea de 1 cm părăsesc adăpostul oferit de scoici.
Țiparul (Misgurnus fosilis) Țiparul este un pește cu corp cilindric înspre cap și turtit lateral înspre coadă. Își duce viața pe fundul apelor, de cele mai multe ori afundat în mal unde își caută hrană. Pe lângă respirația branhială, țiparul beneficiază și de respirația intestinală, aceasta îi permite să respire aerul atmosferic, astfel supraviețuind în timpul iernilor când bălțile îngheață sau vara când bălțile seacă.
