Share

Monitorizarea gâștelor cu gât roșu

Gâsca cu gât roșu este cea mai mică dintre speciile de gâscă sălbatică și este si una dintre cele mai frumoase, mai ales datorita coloritului ei.

Toate zonele de înnoptare utilizate de gâște se vizitează dimineața devreme, de două ori pe lună, în decursul perioadei de 1 noiembrie – 31 de martie. Observatorii vor ajunge în punctele de observare prestabilite, de preferință, înainte de răsăritul soarelui în jurul intervalului 6:45 – 7:00, în funcție de luna calendaristică în care se realizează observația.

Punctul de observare este selectat astfel încât să asigure o vizibilitate bună de până la 4000 m în jurul său. În cazul în care accesul la locatia exacta a punctului nu este posibil din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, (zăpadă adâncă, inundație sau drumuri foarte noroioase și orice alte obstacole), echipa ar trebui să stabilească un alt punct care oferă bună vizibilitate în locurile de înnoptare sau zone de hrănire, dar cu nu mai mult de 1000 m distanța față de punctul original. Fiecare echipă este obligată să folosească GPS și piese de înregistrare pe parcursul întregii vizite in teren. Echipa se va apropia de punctul de observație pana la sfarsitul ultimului punct pentru care echipa este responsabila. Numărătoarea începe atunci când primul stol de gâște se ridică în zbor către locurile de hrănire.

Numărul gâștelor este estimat atunci când acestea se află în zbor. Speciile de gâște observate și numerele estimate se înregistrează constant în fișa de observație. Direcția zborului și înălțimea relativă se înregistrează pentru fiecare stol. În acest scop, se folosesc punctele cardinale – nord , sud, est , vest , nord-est , nord-vest, sud-est și sud-vest.

Echipa de teren este formată din cel puțin două persoane, un observator care va estima numărul exemplarelor de gâște și o persoană responsabilă cu înregistrarea datelor în fișa de observare. Siturile mari sunt împărțite în sectoare, fiecare dintre acestea fiind practic numărat separat de câte o echipă. Toate echipele încep observațiile simultan.

Estimările sunt făcute cu ajutorul binoclului cu un zoom optic de cel puțin 8x și o lunetă cu un zoom de minim 20x. Luneta este folosită pentru a determina stolurile care zboară la distanță mare. În funcție de mărimea stolului gâștele pot fi numărate în grupuri de câte 2, 4, 6, 8 sau 10 exemplare pentru stolurile mici, în grupuri de 10, 20, 30, 40 pentru stolurile relativ mari și în grupuri de 100, 200, 300 pentru stolurile mari de gâște. Primele 10 sau 100 de gâște dintr-un stol mare sunt numărate individual, după care acea suprafață care le conține se suprapune succesiv pe întregul stol așa cum este prezentat în figura 1.

În caz de deranj se poate întâmpla ca un număr mare de gâște să își ia zborul simultan. În acest caz se estimează întâi numărul total de indivizi (nu vor fi identificate speciile) și apoi proporțiile pentru fiecare specie. Dacă nu este posibilă identificarea efectivelor speciilor de gâște, acestea se înregistrează ca fiind neidentificate ca în exemplul următor: Anser sp.

Numărătoarea ar trebui să se finalizeze în jurul intervalului 09.00 – 10.00 am, când, de obicei, nu mai sunt gâște în zonele de înnoptare. Dacă gâștele sunt găsite mai târziu pe terenuri arabile, acestea pot fi numărate atunci când își iau zborul. În acest caz, se utilizează formularele de teren pentru estimarea gâștelor în zonele de hrănire.

De obicei, în jurul prânzului gâștele se reîntorc în zonele de înnoptare pentru a se adăpa. Acesta este cel mai bun moment pentru a le estima, folosind aceeași metodă ca cea prezentată mai sus. Studiul este închis când nu este vizibilitate în jurul orelor 15:00 – 16:00 sau în cazul în care echipa acoperă toate punctele sale programate.

Sistăm livrarea comenzilor până la ridicarea stării de urgență. Vă mulțumim pentru înțelegere.
+