Share

Conservarea gâștelor cu gât roșu

Protocol de monitorizare a speciilor de gâște ce iernează în România

Toate zonele de înnoptate utilizate de gâște se vizitează dimineața devreme, de două ori pe lună, în perioada 1 noiembrie – 28 februarie. Observatorii trebuie să ajungă în punctele de observare prestabilite, de preferință înainte de răsăritul soarelui, în intervalul 6:45 – 7:00, în funcție de luna în care se realizează observațiile. Punctul de observare trebuie să asigure o vizibilitate bună pe o rază de 4000 m. Trebuie luate coordonatele GPS ale fiecărui punct de observație. Numărătoarea începe atunci când primul stol de gâște și-a luat zborul spre locurile de hrănire. Numărarea cea mai exactă se realizează când gâștele sunt în zbor. Toate speciile de gâște și numerele lor sunt înregistrate și împărțite în intervale de 15 minute. Aceste date se înregistrează în fișa de observație (Anexa IV). Direcția zborului și înălțimea relativă sunt înregistrate pentru fiecare stol. În acest scop vom folosi punctele cardinale – nord, sud, est, vest, nord-est, nord-vest, sud-est și sud-vest. Echipa de teren este formată din cel puțin un observator care va estima numărul indivizilor de gâște și o persoană responsabilă să înregistreze datele în fișa de observație.


Siturile mari sunt împărțite în sectoare, fiecare dintre ele fiind practic evaluat separat de câte o echipă. Toate echipele încep observațiile simultan. Estimările sunt făcute cu ajutorul binoclului cu o mărire optică de cel puțin 8x și o lunetă cu o mărire optică de minim 20x. Luneta este folosită pentru a determina stolurile care zboară la distanță mare. În funcție de mărimea stolului, gâștele pot fi numărate în grupuri de câte 2, 4, 6, 8 sau 10, pentru stoluri mici, în grupuri de 10, 20, 30, 40, pentru stoluri relativ mari și în grupuri de 100, 200, 300 pentru stoluri foarte mari de gâște. Primele 10 sau 100 de gâște sunt numărate individual, după care aceste numere se suprapun pe întregul efectiv, așa cum este prezentat în figura de mai jos.

În caz de deranj se poate întâmpla ca un număr mare de gâște să își ia zborul simultan. În acest caz trebuie estimat mai întâi numărul total de indivizi (nu vor fi identificate speciile) și proporțiile fiecărei specii. Dacă nu este posibilă identificarea tuturor speciilor, acestea se înregistrează ca fiind neidentificate (Anser sp.). Numărătoarea ar trebui să se finalizeze în intervalul 9:30 – 10:00, când, de obicei, nu mai sunt gâște în zonele de înnoptare.
Dacă gâștele sunt găsite mai târziu pe teren arabil, ele pot fi numărate atunci când își iau zborul, dar până ora 16:00, când condițiile de lumină permit identificarea corectă. În acest caz, se utilizează formularele de teren pentru estimarea gâștelor în zonele de hrănire.
De obicei, în jurul prânzului gâștele se reîntorc în zonele de înnoptare pentru a se adăpa. Acesta este cel mai bun moment pentru a le estima, folosind aceeași metodă precum cea prezentată mai sus.
Când nu este posibilă numărătoarea sau estimarea numărului de indivizi în locul de înnoptare, echipa trebuie sa găsească zonele de hrănire unde se poate face o estimare la specia cea mai numeroasă (de ex. gârlița mare), iar pentru specii puțin mai numeroase (de ex. gâsca cu gât roșu) se poate face o numărătoare cât mai precisă. În anumite cazuri gâștele cu gât roșu sunt mult mai sensibile la deranjul produs de păsări răpitoare care zboară în apropierea stolului sau la factori antropici. Gâștele se ridică și zboară până când deranjul trece. Atunci este momentul cel mai potrivit pentru numărătoare sau estimare. Numărătoarea exactă este puțin probabil să fie posibilă, deoarece gâștele cu gât roșu au un zbor foarte rapid și haotic.

Aplicația pentru colectarea datelor prin telefon mobil este disponibilă pentru