Știați?

Șopârla de nisip. Probabil cea mai rapidă șopârlă de la noi

Herpetologul Ion E. Fuhn scria despre acest animal că „Aleargă foarte rapid, astfel încât imaginea […] nu are timp să se formeze pe retină”. Șopârla de nisip (Eremias arguta) este o șopârlă relativ mică, de culoare cafeniu deschis, ca nisipul, cu șiruri longitudinale de pete albe tivite cu negru sau dungi longitudinale albe pe corp.

Frasinul

Toamna frasinii ne colorează orașele în galben cald. Acest arbore foios, ce poate ajunge la 30 de metri înălțime, este unul dintre ultimii arbori care înfrunzește primăvara și printre primii care își pierd frunzele toamna. Frecvent în pădurile de la câmpie și dealuri, rar la munte, în lunci, zăvoaie, frasinul este cultivat și ca arbore ornamental în parcuri și alte zone verzi din localități.

Graurul, one-bird show

Cu toții cunoaștem artiști capabili să susțină de unii singuri spectacole întregi, interpretând toate rolurile și la toate instrumentele, pentru a obține un succes garantat. Unii avem chiar și prieteni, colegi sau vecini care reușesc astfel de performanțe remarcabile, la scară mică, fiind sufletul petrecerilor. Ei bine, și păsările de la noi au un astfel de one-bird show: graurul.

Mesteacănul

Mesteacănul este un arbore foios decorativ, apreciat și preferat de mulți grădinari și peisagiști, care îl cultivă atât pentru scoarța albă, atractivă, cât și pentru frunzișul care foșnește la cea mai mică adiere de vânt și care toamna devine de un galben cald, ca lumina soarelui de octombrie.

Ziua Rujului – inspirație, penaje și machiaje

Azi, în loc de ,,râu, râțușcă, rămurică”, spunem ,,ruj, zmeură, cinteză de iarnă”. De ce? Pentru că azi, într-un colț de lume se sărbătorește Ziua Rujului. Prilej să facem o călătorie și în timp, și peste mări și țări. Pentru a numi arhicunoscutul produs cosmetic, am pendulat o vreme între roșu de buze și ruj. Dar, probabil din economie de limbaj și sub influența limbii franceze, a ieșit învingătoare a doua variantă. Chiar și așa, atât „roșu”,  cât și „ruj”, din punct de vedere etimologic își au rădăcinile în flora spontană.

Unde vedem papagali în România?

Primul răspuns care vine oricui în minte este „la Zoo”. Apoi la Petshop sau la rude și prieteni, care îi consideră de cele mai multe ori a fi membri ai familiei, decât animale de companie. De aceea este o surpriză să îi întâlnim nu într-o vacanță dintr-o țară exotică, ci în parcurile bucureștene, dar și din alte orașe. Pentru a elucida misterul apariției exoticelor păsări în libertate, am stat de vorbă cu biologul Dani Drăgan, colegul nostru.

Unele păsări merită un renume mai bun

1 Noiembrie este Ziua Morților, Ziua tuturor Sfinților sau Luminația, ziua când se pomenesc morții și la noi, dar mai cu seamă în Ardeal, fiind o sărbătoare de sorginte romano-catolică. De aceea este, poate, cea mai potrivită zi pentru a vorbi despre păsările pe care le asociem adesea cu evenimente neplăcute, cum ar fi moartea. Dar mai ales de a fi avocatul apărării.

Păsările se hrănesc natural, nu cu alimente procesate

Să facem un exercițiu de imaginație. Vreme de o lună ne hrănim numai cu produse de panificație, alimente care sunt destinate consumului uman. Pe lângă produse proaspete, vom consuma și pâine veche sau biscuiți expirați. Nu pare deloc o idee bună, ci calea sigură către boală. Acest lucru e valabil și pentru păsările sălbatice, unele dintre ele locuitori permanenți sau doar în trecere prin parcuri sau pe malurile apelor curgătoare ce străbat orașele.

Bujorul românesc, cel mai cunoscut bujor de la noi

Cinci specii de bujori cresc spontan în România, din Banat până în Dobrogea și din Oltenia până în Transilvania și Moldova, având un mare potențial biologic și ornamental: Paeonia peregrina, Paeonia tenuifolia, Paeonia daurica (ant. Paeonia triternata), Paeonia mascula și Paeonia officinalis subsp. banatica. Ele cresc în rezervații naturale protejate de lege sau izolate în pădurile din Dobrogea.

Mai mult