Share

Noaptea Privighetorilor

Aduce oamenii în contact cu păsările și natura într-un mod inedit, prin intermediul muzicii.

De la sunet la muzică

De ce cântă păsările?

Când vorbim despre cântecele păsărilor, nu ne putem referi doar la „voce”. Este vorba despre un cor considerabil, cu sunete complexe, de fapt este un limbaj în sine. Ciripitul repetat al vrabiei, strigătele lente și sacadate ale unei ciocănitori, trilurile  neîntrerupte ale ciocârliilor – fiecare sunet are caracter specific, este utilizat în diferite situații. Pentru ornitologi, a învăța să „decodeze” limbajul secret al păsărilor este o bună modalitate de a identifica diferite specii și pentru a înțelege mai bine comportamentul lor. Unele specii au melodii scurte și simple, cum e pitulicea mică, iar altele au triluri lungi, elaborate și foarte complexe.

Cântecul păsărilor e influențat de perioada de lumină din timpul zilei, deci vor cânta mai ales în sezonul de împerechere, când ziua este mai lungă. Păsările renunță la triluri în timpul iernii sau când năpârlesc. Așa cum există un ciclu sezonier, există și un ciclu zilnic, cea mai intensă perioadă fiind la primele raze ale soarelui, așa-numitul „cor din zori”. Câteva specii își semnalează prezența și la apus, până seara târziu, așa cum este cazul privighetorii, sau târziu în noapte, ciușul.

Un cântec puternic și complex semnalează păsărilor din apropiere faptul că teritoriul este deja ocupat de un mascul sănătos și activ. Orice pasăre care vrea să-l provoace pe teritoriul său poate să-și judece șansele de succes prin interpretarea puterii cântecului.

La fel cum cântecul masculilor semnalează granițele teritoriale către rivali, le permite și femelelor din apropiere să știe că masculul este puternic și capabil să apere o zonă bună. Complexitatea unui cântec poate indica sănătatea și vârsta, deoarece păsările mai în vârstă au mai mult timp să învețe noi tonuri și melodii, iar timpul pe care un mascul îl petrece cântând demonstrează și rezistența acestuia. Acest lucru îi permite unui potențiale partenere să știe că poate avea o șansă bună de a crește pui sănătoși. În ritualurile de curtare ale unor specii de păsări, ambele genuri vor cânta într-un duet complex care întărește legătura perechii. Acest lucru ajută, de asemenea, la semnalarea indisponibilități pentru alte păsări.

Acestea implică sunete ascuțite și pătrunzătoare – semnale de avertizare folosite când se simt amenințate și vor să avertizeze celelalte păsări de pericol. Ele sunt de obicei sunete scurte, suficient de puternice pentru a fi auzite la distanțe mari. Sunt folosite, de exemplu, de păsările cântătoare care transmit un mesaj clar și lipsit de ambiguitate celorlalte păsări (traducerea sunetului de alarmă poate fi un mesaj de genul „Sunt un măcăleandru și mă îngrijorează pisica de pe sol”).

„Mama, mama, mama!” La fel ca și copiii care strigă după mama lor cu brațele întinse, puii de păsări emit sunete de chemare pentru a atrage atenția părinților, de multe ori dând din aripi ca să fie remarcați. Intensitatea sunetului este scăzută, dar poate fi clar auzită din apropierea cuibului. Păsările tinere continuă să producă aceste sunete și după părăsirea cuibului, pentru că în multe cazuri părinții au în continuare grijă de ele.

„Hei, ești bine?” Sunetele de contact la păsări sunt mai mult sau mai puțin echivalentul asiurării că un prieten este în regulă. Ele folosesc aceste sunete când se mișcă în grupuri, când se anunță reciproc în legătură cu o sursă bună de hrană. Aceste sunete sunt de obicei ciripituri moderat de puternice, similare cu un „zumzet”, dar nu la fel de intense ca și sunetele de alarmă. Alt tip de sunete de contact sunt emise doar în timpul zborului.  Sunt foarte melodioase, mai ales când anunță trecerea stolului (gâște, cocori) în perioada de migrație.

De ce cântă păsările în zori?

Este un moment plăcut când ne trezim dimineața cu sunetele păsărilor pe fundal. Dar de ce își prezintă păsările talentele vocale în acest moment al zilei? Sunt câteva motive pentru care păsările alg acest moment, principalul fiind  „orgoliul”: etalarea puterii vocale spune despre cântăreț că e suficient de sănătos să supraviețuiască nopții cu temperaturi mai scazute, lipsă de hrană și numeroși prădători activi. .  Alte motive sunt lipsa zgomotelor ambientale concurente, distanțele mai lungi pe care le pot parcurge sunetele în aerul matinal mai rece și cu curenți de aer mai puțin activi etc. Cele mai matinale specii, care încep trilurile chiar de la 4 dimineața sunt mierlele, măcălendrii și pănțărușii.

Limbajul păsărilor

La fel cum vocalele și consoanele constituie o bază a cuvintelor și propozițiilor noastre, păsările produc o serie de sunete, cântece și melodii într-un limbaj atât de variat, încât ar putea să concureze și cu alfabetul nostru. Sunetele păsărilor nu au legătură cu corzile vocale, de fapt păsările nici nu au corzi vocale. Sunetele apar cu ajutorul unui organ vocal special, denumit syrinx – de mărimea unui bob de mazăre, care se află la bifurcația traheei în bronhii. Structura sa – care variază în funcție de fiecare specie  face posibilă diversitatea de melodii și sunete pe care le auzim.

Cum învață păsările să cânte?

La fel cum copiii nu se nasc cu un vocabular complet, păsările eclozează fără capacitatea de a cânta. Păsările tinere exersează în primul rând cînd le cer părinților mâncare prin „sunete de atenție” în cuib, dar treptat învață să cânte, după ce ascultă cântecele părinților. Din cauza acestei educații, păsările din diferite zone geografice vor învăța cântece cu diferite dialecte. În medii diferite, păsările chiar învață să imite alte specii de păsări sau alte sunete din jur, un bun exemplu fiind graurul.

Riscuri și beneficii

Este nevoie de o mare cantitate de energie pentru a produce sunete puternice și clare, iar sunetele pot atrage cu ușurință prădătorii și îl pot face pe cântăreț vulnerabil. Dar beneficiile nu întârzie să apară – teritoriul, un partener sănătos, un loc pentru a-și crește puii merită riscul. Ornitologii beneficiază, de asemenea, pot identifica speciile după cântecul lor.

Când sunetul devine muzică

Cântecul ciocârliei dimineața nu este singura melodie care a inspirat poeți și compozitori. Cântecele păsărilor au inspirat versuri și muzică nemuritoare. Grieg, Ravel și Prokofiev, printre alții, au fost atât de fascinați de melodia mierlei, a privighetorilor sau a guguștiucului încât au transformat aceste sunete în muzică. Vivaldi a compus celebra operă Op. 10, No. 3 „Il gardellino” (Sticletele), în timp ce opera lui Girolamo Frescobaldi „Capriccio sopra Cucho” redă farmecul cucului. Beethoven a încorporat sunete ale privighetorii și ale prepeliței – concert pentru flaut și oboi – în a doua parte în simfonia a VI-a „Pastorala”. Wagner a inclus cântecul „Păsările din pădure” în opera „Siegfried”. Cântecul ciocârliei i-a inspirat și pe artiștii români, compozitorul George Enescu (Rapsodia Română).

Cum putem recunoaște păsările după cântecul lor?

Desigur, cel mai bun mod de a învăța să recunoaștem păsările după cântecul lor este să ieșim în natură și, pur și simplu, să ascultăm cele mai frumoase triluri compuse vreodată. Corul pe care-l putem auzi într-o pădure sau un parc este o adevărată simfonie, în special pentru cei capabili să înțeleagă variațiile acestuia. Pentru început, poate fi util și un ghid scris – împreună cu hărțile și pozele speciilor de păsări – care explică diferitele caracteristici vocale. De ajutor sunt și înregistrări ale sunetelor, disponibile online. Dar, cu un pic de practică și de răbdare, oricine poate să descifreze secretul sunetelor de păsări.

Cum aducem sunetul acasă?