Share

ȘTIRI PROIECT Noaptea Privighetorilor

Cântăreții serilor de mai

12 mai 2023

Luna mai ne asaltează toate simțurile, ca nicio alta din tot anul. Natura explodează la propriu în jurul nostru, verdele e omniprezent în sute de nuanțe, pigmentate de albul, galbenul și rozul florilor. Și nu doar că liliacul a înflorit, dar și privighetoarea cântă!

Vă prezentăm una dintre cele mai bune selecții pentru concertele serilor de mai. Protagoniștii sunt nume cunoscute sau mai puțin cunoscute, dar trilurile lor nu ne lasă indiferenți. Muzica lor ne face atenți, melancolici, anxioși, plini de energie sau de inspirație, ne trimite cu gândul la copilărie sau alte primăveri trecute. Nici nu vrem să ne imaginăm cum ar fi viața noastră fără aceste sunete esențiale bunăstării noastre. Sperăm ca cei șase cântăreți notorii să vă convingă să dați o șansă plimbărilor relaxante în natură, în serile calde ale începutului de vară.  

Privighetoarea de zăvoi Luscinia luscinia

Deși ne cântă și încântă toată ziua, în liniștea amurgului și a nopții surprindem cel mai bine magia de care e în stare această pasăre. Cântecul ei remarcabil, care în nopțile primăverii poate fi auzit de la câțiva kilometri distanță, combină fluierături și note susurate, într-o manieră demnă de marii compozitori.

Trilurile și fluierăturile privighetorii de zăvoi răsună în Moldova, în partea de est a Transilvaniei și pe o parte a culoarului Dunării. Restul țării este scena privighetorii roșcate, considerată a fi adevărata privighetoare. Doar cei care viețuiesc în centrul Transilvaniei au norocul de a fi spectatorii ambelor cântărețe desăvârșite.

Cunoaște-o mai bine pe prima cântăreață a lunii mai  de aici. 

Sturzul cântător Turdus philomelos

Este un cântăreț care interpretează cu aplomb pe scenele împădurite ale întregii țări. Concertele durează din martie, când revine din migrație, până prin iunie-iulie când își încheie sezonul de cuibărit. Intensitatea performanței variază în timp. La sosire, pentru atragerea partenerei și stabilirea teritoriului, nivelul de zgomot e la maximul admis. Urmează apoi o a doua reprezentație, pentru o eventuală a doua pontă.    

Ca la majoritatea păsărelelor, interpret e doar masculul. Cântecul puternic și melodios (că doar e rudă bună cu mierla) se aude toată ziua la începutul sezonului. Apoi se aude mai mult dimineața și seara. Alternează note melodioase cu note ascuțite, în cascade cu pauze scurte. Repetarea de două până la patru ori a aceluiași grup de note i-a adus porecla de „bâlbâit” în cercurile ornitologilor practicanți. Care se luptă din greu să distingă și alte voci în corul primăverii, în perioada efervescent interpretativă a sturzului cântător.  

Cunoaște-l mai bine pe cântărețul cu repetiție al serilor de mai de aici. 

Ciușul Otus scops

E un cântăreț aparte, precum aparte este și cântecul lui! Unora le place tare mult, altora nu prea. Ultimii deplâng lipsa butonului STOP sau măcar a celui de volum. De ce oare? Cântecul inconfundabil al ciușului este un fluierat monoton, jos, scurt, un monosilabic și pregnant „tiu” repetat la 2-3 secunde, perioade lungi. Cum vorbim de o bufniță, cântecul se aude în timpul nopții, bântuind liniștea și stricând somnul publicului mai sensibil. În timpul curtării se întâmplă adesea ca femela și masculul să cânte în duet, răspunsul femelei fiind cu un ton mai înalt. 

Micul cântăreț concertează în aproape toată țara, îndată ce sosește din migrație, dar nu prea merge în turneu la peste 1000 de metri altitudine. Cum cuibărește în scorburi, îl vom auzi în zone deschise cu arbori, în parcuri și grădini, chiar și în orașe, în livezi și crânguri. Și dacă nu era destul că ne cântă noaptea și că e o bufniță, mai are și obiceiul de a locui în grădinile din jurul bisericilor și cimitirelor!  

Cunoaște-l mai bine pe controversatul cântăreț al lunii mai de aici.  

Cristelul de câmp Crex crex

Este, cu siguranță, elementul de noutate din seria noastră. Pasărea ceva mai mare decât o prepeliță, împarte cu aceasta obiceiul de a se ascunde în vegetație, dar și penajul criptic, în nuanțe de gri și maro-gălbui. De aceea, e mai degrabă ca un artist underground, mai puțin cunoscut. Însă ce pierde prin apariția discretă, recuperează cu vârf și îndesat la capitolul prezență sonoră. În luna mai avem șansa să îl auzim cântând și peste zi, apoi intră în tura de noapte și performează „doar” de la apus până în zori.  

Dar nu vorbim aici de un virtuoz, ci despre un cântăreț determinat! Sunetul caracteristic este puternic, mecanic, un bisilabic „cre-cre” ce te duce cu gândul la un răzuit sau scârțâit nu prea relaxant. Dar ia treaba foarte în serios: repetă „cre-cre” în fiecare secundă, ore în șir! Dacă doriți să asistați la un astfel de concert, tot ce trebuie să faceți e să găsiți o pajiște umedă cu vegetație bogată, într-o seară calmă de început de vară.   

Cunoaște-l mai bine pe cel mai cârâitor cântăreț al lunii mai de aici.  

Grangur Oriolus oriolus

Dacă ar fi să vorbim despre exuberanță, atunci acest interpret ar purta numele ei. Dintre toți cântăreții serilor noastre de mai, grangurul are cel mai extravagant costum de scenă: galben strălucitor, cu aripi și coadă negre și cioc roșiatic. Păcat că este, chiar și în aceste condiții coloristice extreme, o Rara avis. Deși e în turneu în aproape toată țara din mai până în august, pasărea precaută este foarte greu de observat. Se hrănește la înălțime, are cuibul la înălțime, dar la fel e și spectacolul susținut. 

Prezența scenică a artistului e semnalată și întregită de interpretarea fără cusur, care ne încântă zilele și serile calde ale începutului de vară. Cântecul sonor, e un fluierat melodios, ca de flaut, cu multe variații chiar și la același interpret. Unde mai pui că în perioada de curtare pe lângă urmăririle aeriene avem parte și de duete, femela răspunzând cu cântec scurt sau sunete precum șoimii. Mai poate susține și concerte scurte, cu sunetele de alarmă, aspre, nazale, asemănătoare celor emise de gaiță.

Cunoaște-l mai bine pe cel mai colorat cântăreț al lunii mai de aici.  

Privighetoarea roșcată Luscinia megarhyncos

Adevărul e că aici am vrut să ajungem cu seria aceasta, la adevăratul megastar din lumea păsărilor! Chiar și cei nefamiliarizați cu ornitologia folosesc privighetoarea ca referință supremă pentru virtuozitate vocală. Ambele privighetori prezentate sunt Luscinia (genul), dar cea „adevărată” este considerată megarhynchos. Ca paranteză, megarhynchos nu înseamnă megastar, ci cioc mare – din păcate ceva prozaic, dacă ne gândim în câte moduri atractive am putea descrie pasărea. 

Dar cântecul ei senzațional ne umple serile și nopțile de început de vară cu un farmec greu de transpus în cuvinte. E puternic, dar și melodios; răsunător, însă în același timp languros. Trilurile cu note moi, fluierate și susurate într-un crescendo binecunoscut, se aud de departe.  

Chiar dacă pasărea măiastră nu se prea lasă văzută și nici nu stă la noi decât din aprilie până în septembrie, cântecul ei a fost o inspirație din cele mai vechi timpuri. Nici noi nu am rămas insensibili la asemenea talent, împrumutând numele ei pentru cel mai iubit eveniment al nostru, Noaptea Privighetorilor. 

Cunoaște-o mai bine pe cea mai titrată cântăreață a lunii mai de aici.  

Dacă ți-a plăcut, distribuie

Abonează-te la newsletter

Homepage


Contact


Munca noastră

Știri

Proiecte în desfășurare

Proiecte încheiate


Despre noi

Despre SOR

Echipa

Consiliul Director

Sucursale


Păsări și biodiversitate

Păsări din România

Amfibieni

Reptile


Implică-te

Voluntariat

Membri

Donează

Parteneri


Shop

Termene și condiții


Legal

ANPC - Asociația pentru protecția consumatorilor

SOL - Soluționarea online a litigiilor

Politica SOR legată de cookies


Societatea Ornitologică Română este partenerul BirdLife International din România