Share

30 de ani de SOR

Astăzi este despre noi, despre Societatea Ornitologică Română și despre cei care și-au dedicat existența pentru a proteja păsările din România. Astăzi împlinim 3 decenii de activitate neîntreruptă din dragoste pentru înaripate. Acum 30 de ani, pe 23 februarie 1990, o mână de entuziaști se întâlneau la Mediaș pentru a înființa ceea ce urma să fie cea mai mare organizație non-profit și unul din cele mai longevive ong-uri de protecție a pasărilor și naturii – Societatea Ornitologică Română.

Apariția SOR – scurt istoric 

Ideea înființării unei asociații ornitologice române este ceva mai veche, a apărut undeva în perioada interbelică. Și scriitorul Mihail Sadoveanu a scris despre dorința înființări unei societăți de ornitologie și considera că țara are nevoie de o asemenea organizare. Din păcate, abia după căderea regimului comunist a fost posibilă înființarea SOR, când un grup de 25 de persoane (biologi, profesori, muzeografi, medici veterinari, farmaciști, elevi și studenți), membrii fondatori, s-au întâlnit la Mediaș în data de 23 februarie 1990 și au constituit Societatea Ornitologică Română. Cel mai mic membru fondator avea la aceea vreme doar 15 ani și era József Szabó junior, fiul ornitologului Szabo József Iosif. 

Un alt membru fondator, ornitologul Dan Munteanu povestea despre înființarea SOR că „a fost un moment de euforie. Noi, ornitologii, ne scriam unii altora, ne telefonam, discutam și făceam planuri de viitor”. Însă începutul nu a fost deloc unul ușor. Aveam nevoie de fonduri și de materiale pentru a ne pune planurile în aplicare. Am decis contactarea unor organizații ornitologice din străinătate și stabilirea unor parteneriate. Acum poate părea foarte simplu să stabilești niște parteneriate cu insituții din afara țării, să dai telefoane, să te folosești de tehnologie pentru a căuta informații, dar pentru vremea aceea, când România abia ieșea din comunism, era un motiv de victorie orice răspuns de susținere venit de peste graniță. Primele parteneriate ale Societății Ornitologice Române, de care ne amintim cu drag și emoție și acum, au fost cu International Council for Bird Preservation (ICBP) și cu International Waterfowl and Wetlands Bureau (IWRB). 

Tot cu emoție ne amintim și de momentul în care a trebuit să decidem ce pasăre ne va reprezenta activitatea. Ne doream, evident, să nu fie simbolul nici unei alte instituții ornitologice și, în acealași timp, să reprezinte nu doar păsările din România, ci și pe noi, oamenii din SOR. Așa am ales una dintre cele mai frumos colorate specii de pasăre de pe la noi – pescărașul albastru (Alcedo atthis), mică, vioaie, dar și un rege al pescuitului, așa cum îi spune și numele în engleză (Kingfisher). 

La doi ani de la înființarea SOR, președintele de atunci al organizației, Dan Munteanu, scria că SOR a luat naștere, în februarie ’90, ”din inițiativa unui grup de entuziaști care înțeleseseră în acele zile fierbinți ale istoriei naționale, că în fine sosise momentul de a se realiza un deziderat al ornitologilor din România: acela de a se crea un cadru organizatoric prin care să se promoveze cercetarea ornitologilor.” Acest entuziasm s-a răspândit rapid, așa că, la un an distanță, primele filiale SOR în țară au luat ființă: la Botoșani, Târgu Mureș și Odorheiu Secuiesc.

După aproximativ 6 ani de activitate, am devenit mai ambițioși și ne-am propus și „ocrotirea păsărilor”, iar după alți 7 „studiul păsărilor, a habitatelor acestora și a mediului în România”. În prezent scopul organizației noastre este și mai amplu: „cercetarea și conservarea activă a speciilor de păsări, a altor specii, a habitatelor și a rețelei de arii protejate, precum și a mediului înconjurător prin promovarea unui management durabil al valorilor naturale, care să fie exercitat împreună cu comunitățile locale în beneficiul comun al oamenilor și al viețuitoarelor sălbatice”.

30 de ani de proiecte SOR 

SOR a început, așadar, cu un scop aparent simplu: „promovarea și coordonarea cercetărilor ornitologice în România”. Și asta facem de 30 de ani, aflăm din ce în ce mai multe despre păsările de la noi și identificăm metode prin care să le protejăm. În 3 decenii, ne-am schimbat însă mult, am trecut prin diverse etape de dezvoltare, la fel ca un copil care se maturizează. Pe parcursul anilor, am pierdut oameni dragi, dar am și câștigat tineri pasionați de păsări și natură și am adunat lângă noi o comunitate puternică de membri, voluntari și iubitori de înaripate. Ne-am extaziat de bucurie când am câștigat „războaie” în favoarea păsărilor și am plâns când am pierdut „lupte”, dar nu am abandonat niciodată.

Am identificat 130 de zone importante pentru păsări care, la propunerea noastră, au devenit în proporție de peste 78% arii protejate, situri Natura 2000, SPA. Pentru 30 dintre acestea am realizat ulterior planuri de management sau studii de fundamentare. Dar măsurile de management dezvoltate de noi nu s-au limitat doar la speciile de păsări: cinci zone protejate desemnate pentru alte specii decât cele de păsări (SCI) au beneficiat de expertiza biologilor SOR.

În 2004, au reușit să punem pe berze albe primele 3 transmițătoare satelitare din România, dispozitive care ne-au permis să le urmărim deplasările și migrația. Păsările monitorizate în acest fel au parcurs sute de mii de kilometri, pe două continente. Am învățat astfel care le sunt nevoile, dar și care sunt pericolele la care sunt expuse, pentru a putea lua măsuri pentru protecția lor. Între timp, am mai pus transmițătoare satelitare și pe pelicani creți, acvile țipătoare mici și gâște cu gât roșu

2005 a venit cu o nouă provocare. Am câștigat proiectul „Salvați pelicanul creț în Delta Dunării” prin care ne propuneam să stabilizăm și eventual să creștem populația cuibăritoare de pelicani din Delta Dunării. Și am reușit cu brio! Proiectul a fost unul de succes, iar rezultatele au fost recunoscute la nivel internațional. Au urmat apoi alte proiecte de conservare activă pentru încă 5 specii periclitate, toate încheiate cu succes. 

Odată cu dezvoltarea intensivă a agriculturii am înțeles că este nevoie de aplicarea unor practici agricole durabile pentru protejarea anumitor specii de păsări care obișnuiesc să se hrănească de pe terenurile cultivate de oameni. Pentru a încuraja fermierii înspre o agricultură prietenosă cu mediul și cu păsările am propus pachete de agromediu

Am realizat, de asemenea, Planuri Naționale de Acțiune pentru 5 specii de păsări, 4 dintre ele fiind printre cele 17 specii de păsări periclitate din România.

În cei 30 de ani de activitate am inventariat, estimat, evaluat și monitorizat biodiversitatea României. Știm mai multe despre natura țării noastre și datorită specialiștilor care au lucrat în proiectele SOR, descoperind specii noi pentru știință sau pentru fauna și flora României

În toți acești ani, am realizat că este important să ne îndreptăm și către oamenii obișnuiți, să facem proiecte la care să poată și ei participa și să lucrăm împreună pentru păsări. Am amplasat mii de cuiburi artificiale și platforme de cuibărit pentru păsările cărora le lipsesc din ce în ce mai mult copacii bătrâni și pentru cele care cuibăresc pe structuri antropice. Am hrănit iarna păsările din localități cu zeci de tone de semințe și i-am încurajat pe oameni să ajute și ei înaripatele alături de noi. 

Activitatea de cercetare și de conservare nu asigură continuitate dacă nu este transmisă, înțeleasă și perpetuată. De aceea, timp de 30 de ani am dezvoltat programe de educație nonformală, seminare, tabere, evenimente (Ziua Păsărilor, Școli Prietenoase cu Natura, Expediția Națională, Atelierul de hrănitori, Școala de Vară, O zi cu păsări în Muzeul Satului, România prinde Aripi, Noaptea Privighetorilor, Eurobirdwatch), în care am implicat peste 100.000 de persoane, de vârste și din domenii diferite. 

Un alt lucru cu care ne mândrim este că informațiile strânse de noi în aceste 3 decenii sunt folosite de IUCN pentru evaluarea stării globale de conservare a speciilor de păsări (IUCN este autoritatea care stabilește care sunt speciile pe cale de dispariție și cât de aproape de acest prag sunt ele), de BirdLife International pentru estimările populaționale și calcularea trendurilor speciilor de păsări din Europa. Colaborăm și cu Guvernul României în raportarea către UE privind progresul înregistrat în implementarea uneia dintre directivele Uniunii, Directiva Păsări și pentru raportarea privind Indexul populațiilor de păsări legate de terenuri agricole, un barometru folosit la nivel european pentru a măsura evoluția biodiversității zonelor folosite pentru agricultură.

De asemenea, pentru a veni în ajutorul iubitorilor de păsări, am tradus în 1999 primul determinator de păsări ilustrat. În 2016, am decis că avem nevoie de a doua ediție a acestei cărți și așa a apărut noul determinator de păsări. În 2017, am reușit să publicăm pentru prima dată în România ”cel mai bogat și mai cuprinzător ghid de identificare a păsărilor”.

SOR este despre oameni

Înainte de orice proiecte sau rezultate cuantificabile, SOR este în primul rând despre oameni, despre specialiștii, membrii, colaboratorii și voluntarii noștri din București, Cluj, Iași sau Tulcea. Este despre toți cei care ne sunt aproape și ne susțin. Este despre pasiune, curaj, energie și devotament pentru un scop comun – acela de a proteja păsările. 

Avem, spre exemplu, colegi care au intrat în SOR imedit după ce au terminat facultatea sau chiar în timpul ei și de atunci nu au mai plecat. „Am aflat de SOR în timpul studenției, la Cluj, unde era acum 20 de ani biroul central. Am interacționat prima dată cu organizația în 2004, ca voluntar, în timpul primei campanii de strângere de semnături pentru oprirea vânării ciocârliilor, campanie care a avut sloganul “Ciocarlia voce sau gust” și a avut succes, din păcate doar pentru o scurta perioadă de timp în România nu s-au mai vânat ciocârlii. Alăturararea permanentă echipei SOR a adus multe schimbări pentru mine: am schimbat orașul, Tulcea a devenit „acasă” pentru o perioadă de timp și am început să învăț mult mai multe despre păsări, despre cum să scriu articole, comunicate de presă, sa dau interviuri, să organizez întâlniri, seminare, tabere, să scriu și să implementez proiecte. Dar ce am învățat în primul rând este că noi, cei pentru care natura este importantă, nu suntem puțini și că depinde de fiecare dintre noi să schimbăm ceva. Alături de SOR am învațat ce înseamnă “societate civilă”, organizație neguvernamentală și cât de important este să sprijini o cauză în care crezi, să nu aștepți ca lucrurile să se îmbunatățească, ci sa contribui, să ajuți. Ce este acum SOR pentru mine? E locul în care încă învăț, în care cred și care e și acasă. E locul în care am prieteni, nu doar colegi, cu care lucrez împreună cu drag pentru păsări și natură”, spune Alida Barbu, director de comunicare și fundraising SOR. 

„SOR este un vis și apoi o poveste transpuse în realitate. Am devenit membru SOR în 1992 și mă bucuram că există o asemenea organizație în care oamenii preocupați de păsări se reuneau din când în când și își împărtășeau experiența. Chiar dacă pe atunci nu existau disponibile determinatoare de păsări și echipamente performante entuziasmul compensa pentru toate aceste neajunsuri. Îmi aduc aminte pe când eram la Tulcea de un telescop mare cu o armătura uriașă de lemn și un trepied la fel de greu pe care îl găsise cumva profesorul Eugen Petrescu. Cele două piese aveau împreună peste 30 de kilograme și era nevoie de 2 oameni pentru a-l putea muta. Am început să lucrez la SOR la sfârșitul lui 2002, la sediul central din Cluj, când am dat examen pentru funcția de director executiv. Îmi aduc aminte că aveam o lista lungă de obiective pe care le pusesem pe hârtie. De-a lungul anilor SOR a contribuit semnificativ la îmbunătățirea legislației naționale în domeniul conservării naturii, la desemnarea și managementul rețelei de arii protejate în România, la elaborarea de Planuri Naționale de Acțiune la specii protejate, la implementarea a numeroase proiecte de conservare. Și totuși cred că SOR mai mult decât orice a inspirat generații de tineri să se apropie de natură și să își schimbe atitudinea participând la diferite activități de educație pentru natură alături de membrii, voluntarii și susținătorii SOR”, povestește Dan Hulea, directorul executiv al SOR.

„În 16 ani nu am avut două zile în care să fac același lucru și nicio dimineață în care să nu am chef să plec la serviciu sau să zic – Iar la muncă!? Sunt peste 15 proiecte diferite pe care le-am coordonat sau în care am fost implicat, peste 300.000 kilometri parcurși, peste 365 de zile de deplasare, peste 1.000 de oameni diferiți cu care am interacționat. SOR nu este un loc de muncă, munca este pentru tractoare. Cumva aici toți suntem directori. Toți dăm ordine pe care trebuie să le îndeplinim tot noi. Trebuie să ai grijă ce idei îți vin că pe urmă trebuie să le pui și în practică”, povestește Valentin Marin, responsabil de programele educaționale ale SOR. 

„Când am venit la SOR eram doar o copilă de 20 de ani și pentru mine reprezintă locul în care m-am maturizat, cu toate că nu a fost o etapă tocmai ușoară. Cu siguranță nu îmi pare rău că m-am maturizat alături de oamenii de la SOR pentru că sunt niște oamenii tare faini care au încercat sa mă viruseze cu pasiunea lor pentru păsări. Este interesant să privești cum a crescut SOR-ul, de la un ONG cu proiecte mici, la unul cu proiecte mari, și asta doar pentru că oamenii au avut pasiune și motivație să meargă mai departe chiar și atunci când organizația a trecut prin momente mai grele”, își aduce aminte una dintre economistele nostre, Cătălina Pantilie

„Primul meu job a fost de coordonator al grupului internațional pentru gâsca cu gât roșu. Pentru acest job am căutat pe internet numărul de telefon al directorului general Dan Hulea și l-am sunat la 8 dimineața spunându-i că am aplicat și sper să se uite și pe documentele mele. Nu-l cunoșteam și nu mă cunoștea. Primii ani au fost cei mai grei. Apoi, timpul a trecut foarte repede și am ajuns să împlinesc 14 ani de când lucrez la SOR. De fiecare data când cred că proiectul în care lucrez e ultimul, nu e. Când cred că nu mai am ce să mai învăț, tot mai apare ceva. Pentru că, de fapt, SOR-ul a devenit un stil de viață. Aici petrec cel mai mult timp. Colegii de la SOR sunt oamenii cu care interacționez cel mai mult, de la care învăț și la care mă raportez mereu. Și tot ei sunt acele persoane care, atunci când viața mi-a mai aruncat câte o cărămidă, mi-au fost aproape”, își aduce aminte biologul Lavinia Todorova

La 30 de ani de la înființare, ultimul număr de legitimație de membru al SOR este 13.406, ceea ce înseamnă că în toți acești ani peste 13.400 de oameni au fost cel puțin pentru un an alături de noi și ne-au sprijinit activitatea. Dar aceștia sunt doar cei care au plătit cotizația de membru. Lor li se adaugă sutele de voluntari care lucrează alături de noi pentru păsări, miile care au semnat petițiile noastre, zecile de mii care ne urmăresc constant conturile de social media sau sutele de mii care citesc informația de pe site-ul nostru.

Privind înainte

Nu știm cum va arăta viitorul pentru SOR, dar știm cum arată prezentul și trecutul, de care suntem mândri. Știm și că doar împreună putem reuși, iar pentru asta avem nevoie de fiecare dintre voi, cei care credeți în noi. Astăzi sărbătorim 3 decenii de activitate și ne uităm cu încredere spre cel de-al patrulea. Am ajuns aici datorită celor care s-au încăpățânat în decursul a celor 30 de ani să creadă, să spere și să nu renunțe să protejeze păsările și natura.

Dacă ți-a plăcut, distribuie
Sistăm livrarea comenzilor până la ridicarea stării de urgență. Vă mulțumim pentru înțelegere.
+